Soft City – idei pentru Calea Victoriei

Tocmai am terminat de citit această carte și vreau să vă vorbesc puțin despre ea și despre ideile pe care le-am luat din ea pentru o implementare viitoare pe Calea Victoriei.

David Sim este Creative Director la Gehl People, o firmă de consultanță lider mondial în people-centered city design. Vă recomand cu căldură să vedeți proiectele lor și să explorați munca lui Jan Gehl, fondatorul.

Autorul înșiră câteva criterii care fac un oraș sustenabil și potrivit pentru locuire, garantând un nivel ridicat al calității vieții locuitorilor:

  • a diversity of built form and of outdoor spaces
  • flexibility
  • a human scale
  • walkability
  • a sense of control and identity
  • a pleasant microclimate
  • a smaller carbon footprint
  • greater biodiversity

Gândiți-vă la zona în care locuiți. Câte calități din cele de mai sus le regăsiți și acolo? Cu siguranță cartea vă va ajuta să urmăriți ce e important pentru a vă crește calitatea vieții, fie când alegeți o locuință nouă fie când faceți eforturi civice pentru a transforma zona voastră.

The soft city is not just built form. Every town or city is a complex combination of hardware and software. Hardware is the physical form, the structure, the streets and buildings, everything that is designed and built. The software is made up of all the invisible structures of legislation and finance, planning and education, democracy and customs and culture, behavior and trust. This book is mostly about the hardware of how towns and cities are built, but the software deserve just as much attention.

David Simt

Mi-am luat niște idei din carte pe care le pun ”la crescut”, în primul rând prin listarea lor aici. Dacă vă entuziasmează una dintre ele hai să lucrăm împreună!

  1. Cum ar fi să creștem suprafața de spații verzi din perimetrul Căii Victoriei cu 40% prin crearea unui fond public prin care proprietarii să deconteze cheltuieli pentru amenajarea grădinilor interioare sau teraselor imobilelor. Un loc se poate transforma așa:

2. Creșterea gradului de walkability a străzii, treptat, prin diverse măsuri de încurajare a traficului pietonal. Concret, cea mai uzuală și potrivită măsură este reducerea limitei de viteză la 15-20 km/h, combinată cu amenajarea spațiului în așa fel încât pietonii să se simtă în siguranță și încurajați să iasă la plimbare.

Pentru porțiunile unde există 2 sensuri se poate recurge la o mediană pe mijlocul străzii pentru a o putea traversa mai ușor, oricând vrei, pe toată lungimea. Sursă: Soft City

Altă măsură favorabilă pietonilor ar fi ca trotuarul să fie continuu, fără să fie întrerupt de borduri sau asfalt. La fiecare trecere de pietoni existentă acum, asfaltul să fie înlocuit cu plăci/pietre de același tip ca pe trotuar, astfel încât conducătorii auto să se simtă ca niște intruși, și nu pietonii. Aceste mici detalii ar schimba în timp raportul de forțe pe străzile din zona centrală, și ar scoate mai mulți oameni din case.

3. Apropo de scos oameni din case, un indicator pe care îl urmăresc cei de la primăria din Copenhaga este numărul de scaune disponibil în cafenele într-o anumită zona. Se pare că acesta este cel mai bun etalon pentru măsurarea creșterii activității socio-economice într-o zonă recent pietonalizată sau unde se dorește acest lucru. Mă gândeam să fac și eu acest recensământ pentru Calea Victoriei pentru a urmări transformarea străzii într-o destinație de petrecere a timpului liber.

Iată cum au văzut o creștere constantă a numărului de scaune disponibile în cafenele după ce au luat măsura pietonalizării acestui district. Sursa: Soft City

4. O idee care este încă controversată la noi, ar fi implementarea Modelului Linear Barcelona, care ar preupune o intenție de a aduce toate clădirile de pe stradă la același nivel de înălțime. Evident, se pot face mai multe grupuri de câte 5, 6 clădiri, în funcție de ce le delimitează.

Sunt câteva locuri pe Calea Victoriei unde așa ceva s-ar preta de minune. Un exemplu mai jos.

Aproape orice ar arăta mai bine decât fațada asta oribilă. Intenția de a schimba ceva ar trebui să vină și din partea urbaniștilor PMB dar și a proprietarilor.

Multe nevoi pe Calea Victoriei și extrem de multe opțiuni bune, care ar necesita un buget dedicat în bugetul anual al PMB. Ar fi de dorit ca principala stradă a orașului să beneficieze de un fond special de întreținere, inovare și revitalizare, și al cărei utilizare să fie dictată de nevoile comunității. Îmi închipui o sumă de câteva milioane de euro care este disponibilă anual, și este cheltuită prin sistem de buget participativ, în care cetățenii vin cu proiecte și primesc granturi dacă proiectele lor urmăresc cele câteva direcții stabilite prin viziunea pe termen lung. Aceste direcții ar putea fi foarte bine cele 9 principii de la începutul articolului.

Am mai găsit în carte un exemplu și un concept foarte interesant de devoltare complexă, a unui cartier din Malmo, Bo01 este, după cum zice autorul, un ”game changer in neighbourhood planning”. Uite de ce:

În perioada viitoare îmi propun să studiez tot ce au făcut cei de la Gehl People și să vă împărtășesc și alte idei și soluții.

Pe curând!

0 Comments

Add Yours →

Lasă un răspuns