Istoria Palatului Știrbey de pe Calea Victoriei de la construcție până astăzi

Articol actualizat ultima dată în 01.12.2023

Ceva se pierde, ceva se câștigă. Constant. Așa decurge viața unui oraș. Puțini dintre noi pot constata azi un echilibru între ce se pierde și ce se câștigă, mai ales dacă ne gândim la clădirile de patrimoniu din București. Am fost puși în ultimele decenii să facem alegeri imposibile: renovez monumentul istoric dacă mă lași să trântesc un bloc nou cu 20 de metri mai mare în spate/în față/deasupra. În unele locuri șantajul a funcționat, în altele nu. Totuși, ei s-au ținut de cuvânt, au ignorat mai departe monumentul, iar azi, multe sunt pe punctul de a se dărâma.

De aceea, când se dezbate despre investiții ca cea propusă pe terenul din spatele Palatului Știrbey, puțină lume se limitează doar la acest spațiu. Este, de fapt, o dezbatere mult mai mare, despre soarta orașului și despre cum ne protejăm patrimoniul.

Mai departe vreau să vă las tot ce am găsit online și offline în ultima săptămână despre istoria recentă și îndepărtată a acestui loc, ca să înțelegem ce pierdem și ce am putea câștiga dacă Palatul Știrbey va fi consolidat și restaurat. Îmi doresc ca acest articol să folosească tuturor celor care vor scrie în viitor despre acest loc, îl vor apăra și se vor implica să îi dea din nou un rost și un rol în comunitate. Am făcut o cronologie de la 1780 până astăzi, pe care o voi updata constant pe măsură ce vin vești despre acest palat. Mi s-a părut absolut necesar să pun și informația relevantă din perioada 2000-2016 pentru că atunci s-a discutat foarte mult despre soarta palatului, și au fost făcute enorm de multe ilegalități, pe care dacă le cunoaștem, nu le vom mai lăsa să se repete. Mai mult, poate cineva, pornind de la acest articol, va începe să-i contacteze pe toți cei implicați în proiect în trecut, și le va cere o povață pentru dezvoltatorul care se pregătește acum să facă o investiție pentru acest spațiu.

În alcătuirea acestui material m-a ajutat foarte mult cartea Oanei Marinache despre istoria palatului și familiei Știrbey. Vă recomand din tot sufletul să o comandați și să găsiți acolo extrem de multă informație relevantă și interesantă.

Apoi, am inserat în articol munca lui Andrei Popescu de la IdeiUrbane.ro, care a făcut o reconstituire 3D a complexului, a istoricului de artă Cezara Mucenic, care a documentat un articol detaliat cu lunga istorie a palatului, a jurnaliștilor de la HotNews, Antena 3, Jurnalul Național, și alții, a bloggerilor Bucureștii Vechi și Noi, Art-Historia, Romulus Cristea, Rezistența.net, și alții.

Cronologie Palatul Știrbey

Această proprietate se leagă de numele familiei Știrbey-Bibescu-Basarab-Brâncoveanu, una dintre cele mai importante familii boierești din Țara Românească în secolul XIX. Membrii acestei familii dețineau fabrici în domeniul varului și cimentului, zahărului, terenuri petroliere, fiind acționari la mari uzine și societăți bancare și comerciale. Prosperitatea lor economică îi va face ctitori de biserici, spitale, școli și aziluri.

1780

Într-un document de succesiune al familiei Știrbey din 1946, acest an apare ca fiind anul de construcție al casei devenită apoi palat prin remodelări succesive.

1798

Într-o catagrafie a Poliției Bucureștilor (cf. istoricului Ionescu-Gion) este consemnată casa banului Barbu Constantin Știrbey pe Podul Mogoșoaiei (vechea denumire a Căii Victoriei). Craiovean de origine, Barbu C. Știrbey vizitează Bucureștiul doar pentru afaceri sau probleme de familie.

1803

Barbu C. Știrbey se mută la București și va sta la reședința de pe Calea Victoriei între 1803 (când anunță că nu mai primește ziarele la Craiova) și 1806, când se stabilește la Brașov, până la moartea lui, în 1813.

3 august 1804

Barbu C. Știrbey cumpără de la Amzea Croitoru mai multe case din jurul proprietății sale. Pe această proprietate se afla cel puțin o casă de la 1780.

14 aprilie 1806

Cumpără de la Dumitru Sîrbu un alt loc de casă vecin

1 septembrie 1811

În testamentul lui Barbu C. Știrbey este prevăzut că soția lui Catinca va moșteni casele de pe Podul Mogoșoaiei.

1813

Se stinge din viață Barbu C. Știrbey, iar testamentul este contestat de membrii ai familiei, procesele durând până în jurul anului 1840. Proprietatea ajunge prin fiica adoptivă a Catincăi și Barbu C. Știrbey la fiul acesteia, viitorul domn Barbu D. Bibescu Știrbey (1799-1869).

Din proces:

Acuzarea: Când a făcut Vornicul Barbul Ştirbei Diata(testamentul), era deja in patimă de dambla şi cu minţile smintite, zic rudele lui. Diata şi cartea de iobesie au făcut’o în Bucureşti, unde stătea bolnav şi unde a şi murit. Diata au scris’o insuşi Logofătul Bibescu care era cu totul interesat, iar părintele Mitropolie Ignatie ce au adeverit’o nici limba românească nu ştia (era grec), nici obiceiurile ţărei, fiind un Arhiereu strein şi pe vreme răzvrătită. Cum au vrut cetitorul (Hristodor Grămăticul) aşa i-au tălmăcit-o. Cele 2 moşii date de răposatul Vornic, bisericei din Craiova nu era ale lui ci ale surorei sale Luxandrace a ţinut în căsătorie pe Vistierul Geanoglu(era mort la 1814). Diata Luxandrei este din 2 Mai 1773.

Apărarea răspunde (fila 36 a Condicei): Vornicului Barbu Ştirbei nu ia venit dambla ci ameţeală, când se afla în Braşov din patima de astmă ce avea, care patimă după cum este ştiută de obşte nu aminteşte mintea omului ci-i aduce slăbiciune până când dă in dropică şi apoi se sfârşeşte precum şi răposatul aşa au fost in tot cursul patimii sale cu mintea întreagă. El se afla trăitor aici în Bucureşti. Vornicul Barbu Ştirbeiu a murit la 1 an şi 11 luni după ce şi-au scris Diana.

Literatură și artă română, 1905

Treizeci de ani a durat procesul câștigat de Barbu D. Bibescu Știrbey la toate instanțele.

1820

Au loc lucrări de reparații.

15 februarie 1832

Se cumpără terenuri din vecinătate de la Constandin și Grigore Canela. Dar pentru că Grigore era plecat în Basarabia nu se începe nicio lucrare pe acel teren conform procedurilor în vigoare, care spuneau că trebuie să se lase să treacă un an și jumătate, în eventualitatea în care Grigore ar fi ridicat alte pretenții decât cele stabilite de familia Știrbey cu fratele acestuia.

1833 – 1835

Barbu D. Bibescu Știrbey transformă vechea casă boierească într-o reședință neo-clasică cu ajutorul arhitectului Michel Sanejouand. Latura estică era legată și de o capelă. Decorația interioară era și ea neoclasică: plafoane pictate, coloane, frontoane, stucaturi, reliefuri, mobilier occidental. Luând în calcul așteptarea de un an și jumătate impusă de legile vremii, lucrările de construcție ale noului palat au început după 15 iulie 1833.

august 1834

Construcția era aproape gata, fiind contractat un meșter prusac pentru realizarea acoperișului. Acesta nu a realizat lucrarea conform așteptărilor și a fost dat în judecată de către Barbu D. Știrbey în mai 1836. Pentru recuperarea pagubei cauzate i s-a pus sechestru pe o caleașcă și a fost notificat consulatul prusac. În Arhivele Naționale Române există și poate fi consultată jalba adresată ”Marei Logofeții a Dreptății”.

martie 1835

Barbu D. Știrbey trimite 2 scrisori către administrația orașului prin care anunță intenția împrejmuirii proprietății sale și solicită stabilirea alinierii. Pentru acestea, solicită prezența arhitectului orașului pentru a indica punctele unde să se realizeze construcția gardului.

1840

Au loc lucrări de reparații.

22 iunie 1843

Are loc o importantă recepție cu ocazia vizitei Prințului Albert al Prusiei. Ziarul Vestitorul Românesc spune că ar fi fost una dintre cele mai frumoase și rare petreceri care s-au văzut în țară. Saloanele erau gătite cu gust și eleganță, bugetul era îmbelșugat, iar grădina atât de frumos luminată încât semăna a farmec. Pianistul Leopold Mayer a cântat din clavir iar domnișoara Henriette Karl ”din gură”. Pe lângă muzicienii austrieci au fost prezență și lăutari.

1848

Palatul aproape că ajunge să fie desemnat spital de către generalul rus Alexander von Lüders în timpul Revoluției de la 1848, dar printr-o deosebit de inteligentă mișcare a colonelului Lăcusteanu familia Știrbey este scutită de această neplăcere. Generalul rus îl roagă pe colonelul român să-i găsească secundului lui o cameră de stat în apropierea reședinței lui. Colonelul Lăcusteanu îi dă acestuia un bilet de recomandare pentru o odaie la Palatul Știrbey, dar odată ajuns acolo este cazat de către vătaful curții într-o dependință, lângă camera vizitiului. Ofensat că trebuie să stea lângă grajduri, polcovnicul Cherbinsky merge să se plângă generalului. Acesta îl cheamă pe Lăcusteanu să îi ordone să îl așeze pe polcovnic în palat și să anunțe familia Știrbey că vor transforma reședința în spital în următoarea săptămână. Vestea vine ca o tragedie pentru Elisabeta, care era singură acasă, Barbu călătorind prin Europa. Împreună pun la cale un plan prin care să se spele de păcate în fața armatei ruse și le vine ideea organizării unui bal în cinstea armatei ruse și născocesc să a fost vorba de o neînțelegere. I-au spus generalului că toată casa, cu podelele proaspăt vopsite, era în pregătire pentru bal și polcovnicului i s-a spus că îl vor pune provizoriu în acea odaie, până casa este pregătită să-l primească, dar cum nu înțelegea bine românește a interpretat totul greșit. Generalul rus a primit invitația la bal, mai ales pentru că venea toată lumea bună a capitalei și a cerut mii de scuze Elisabetei și au schimbat multe politețuri.

1849

Casa este reparată din nou după ce suferă stricăciuni. Barbu D. Știrbey este investit ca domnitor și ”gospodar” al Țării Românești iar în decembrie 1849 are loc la acest palat o ceremonie modestă de investire în funcție.

22 august 1849

Arhitectul orașului consemnează în acte oficiale lista vecinilor proprietății Știrbey: Clucerul Iancu Grădișteanu, sardarul Grigorie Grădișteanu, Vasile zugravu, Elenca a lui Nicolae cârciumarul, răposatul ofițer rus Vuzcovu, Marghioala văduva lui Ilie, Aleco Budișteanu, dl. Ghenciulescu, Ghiță Samocoveanu, Dna. Lucsița Ariceasca, Biserica Manea Brutarul.

1850

Palatul este folosit ca reședință domnească, fiind construită și obahta, corpul de pază al palatului. Terenul pentru corpul de pază a fost cumpărat de municipalitate cu 6880 de galbeni de la frații Nicolae și Costache Vasiliu, deschizând în acest fel proprietatea direct spre Calea Victoriei. În compensație, noul domnitor oferă un teren situat vis-a-vis municipalității. Acesta era construit tot în stil neoclasic, cu 4 coloane ionice flancate de doi pilaștri, având un fronton triunghiular pe care se afla simbolul heraldic al acvilei valahe, cu o cruce în cioc, purtând coroană și ținând în ghiare o sabie și un sceptru. Acest corp este distrus de bombardamentele din 1944.

1852 – 1860

În 1852 se amenajează o grădină publică vis-a-vis de palat, pe terenul municipalității donat de domnitor. Inginerul Alexandru Orăscu face măsurătorile și antreprenorul Nicolae Sotir se ocupă de demolările necesare și nivelarea terenului. În 4 august 1859 Consiliul Bucureștiului hotărăște desființarea piațetei pentru că spuneau ei, nu aducea niciun folos publicului, fiind un loc prea strâmt. Terenul este scos la licitație și e vândut inginerului Scarlat Popovici.

1853

Domnitorul părăsește reședința și țara datorită conflictului ruso-turc, iar palatul devine reședința feldmareșalului rus Ivan Fiodorovici Paschievici, comandant al trupelor de ocupație.

Cât timp a lipsit, în palat a locuit un bătrân feldmareșal rus, comandant al trupelor rusești de ocupație. De el se leagă o întâmplare a cărei poveste a circulat multă vreme prin București: vizita actriței Rose Pompon. Aceasta era foarte renumită în cancanurile pariziene și avea nevoie de un pașaport pentru a pleca în Rusia. După ore întregi de așteptare în saloanele palatului, a fost primita într-un târziu de feldmareșal. După supeu, aceștia nu s-au sfiit să petreacă împreună o noapte și a doua zi frumoasa Rose… a plecat cu mult doritul pașaport.

Adrian Majuru, Magazin, iulie-decembrie 2001

5 octombrie 1854

Barbu D. Știrbey recuperează scaunul domnesc și palatul și este primit cu onoruri de un detașament austriac al generalului Coronini. Scena este surprinsă în tabloul unui autor necunoscut, unde palatul este înfățișat cu aspectul de dinainte de construcția celor 2 aripi, iar din tablou se poate observa culoarea verzui deschis a tencuielii și nuanța portocaliu-roz a zonei de intrare.

1863

Barbu D. Bibescu Știrbey se stabilește la Nisa, în Franța și lasă proprietatea de pe Calea Victoriei celui mai mare dintre cei 9 copii: George B. Știrbey. Dar pentru că acesta locuia în străinătate, palatul rămâne locuit doar de văduva Elisabeta până la moartea acesteia în 1874. În 1863 palatul , dependințele și mobilierul erau valorificate la 20.000 de galbeni

1871

1876 – 1879

Au loc reparații. Cererea de autorizație cuprinde următoarele: a face o în locul unei ferestre o poartă, construirea unui coridor la etaj, zid nou în jurul proprietății.

1878

George B. Știrbey renunță definitiv la palat în favoarea fratelui Alexandru B. Știrbey (1837-1895), căsătorit cu Maria Ghika–Comănești. Acesta începuse lucrări importante de transformare deja din 1876, care vor dura până în 1895. Familia lui Alexandru B. Știrbey locuia la palatul de la Buftea, unde vor petrece cea mai mare parte a timpului.

1879

Consiliul Municipal decide alinierea străzii Banului, iar proprietatea Știrbey pierde o fâșie de teren.

1881

Alexandru B. Știrbey solicită primăriei autorizație pentru lucrări complexe asupra corpului de gardă și dependințelor palatului, dar nu i se autorizează decât schimbarea lemnăriei și repararea tencuielii, deoarece se lua în considerare lărgirea Căii Victoriei: “ casele ce le am [au] faţada mică pe Calea Victoriei şi faţada cealaltă de patru ori mai lungă în curte. Casele formează trei corpuri de clădire având fiecare o învelitoare independentă..Clădirea este de piatră şi cărămidă învelită cu fier, foarte solide şi sănătoase”.

1882

Proprietarul revine cu o nouă solicitare de autorizație pentru lucrări majore la clădirea palatului, care va suferi ample transformări și în urma cărora va apărea actuala fațadă pe care o știm astăzi. Lucrarea este autorizată și este condusă de arhitectul Friedrich Hartmann. La vremea respectivă, palatul apărea la numărul 97 pe Calea Victoriei, aflăm cu această ocazie, din documentele de arhivă. În această perioadă se adaugă noul corp-turn din dreapta clădirii. Cornișa neoclasică centrală susține cariatidele (cele 4 statui de susținere înfățișând femei) din teracotă de Viena. Se pare că cariatidele nu au fost prima opțiune, arhitectul Hartmann propunând 8 colonete dorice. Fațada are la primele 2 nivele coloane ionice, pentru a da întregului complex o coerență stilistică (corpul de pază fiind construit în acest stil). Cât despre culoarea fațadei: ”Coloratul exterior să fie faţa pietrei”.

Arhitectul Hartmann păstrează partiul originar compus din: subsol
boltit, de mare adâncime pentru a adăposti pivniţa de vinuri, parterul şi etajul dominate de câte 2-3 camere mari în care un şir de coloane dorice sau ionice marchează centrul; legătura între nivele printr-o scară de onoare ce porneşte din holul central, cu rampa lină şi cu balustrade din fier forjat, decorat. Scara secundară este simplă de lemn dar se adaugă scara a 3-a cea care urcă către turnuleţul rezultat din supraetajarea realizată în 1882. Este o scară în colimaçon de metal lucrat ca o dantelă de fier. La nivelul ultim un sistem de cămăruţe-boxe mansardate rezolvă probleme de spaţiu.

1889

În urma unei noi alinieri făcute de municipalitate are loc o nouă expropriere, astfel se reconfigurează curtea și casa portarului. Pentru zidul de împrejmuire se face un soclu de piatră cu grilaj de fier, și este construită o nouă casă pentru portar cu o suprafață de aproape 100 mp, aceasta fiind situată în spatele corpului de gardă.

1891

Tot arhitectul Hartmann începe în vara anului 1891 construcția corpului semicircular care va integra grajdul, șopronul și spălătoria. Noul corp are pivniță la subsol, camere pentru rândaș, grajd, depozit de harnașamente, șopron, spălătorie la parter, iar la etaj odaia vizitiului, o bucătărie, odaia chelarului, un cabinet, odaia rândașilor, călcătorie, o altă bucătărie și camera spălătoreselor. De aici ne putem face și o imagine despre personalul pe care îl avea reședința în acele vremuri.

1893

Alexandru A. Știrbey mai avea și alte terenuri neutilizate în apropierea palatului, pe Strada Banului, spre Calea Griviței. În 1892 și 1893 sunt înregistrate 2 somații de la primărie pentru o construcție insalubră, pentru care comisia sanitară propune curățarea, desființarea latrinei și a 4 camere umede (?) și îngrădirea proprietății, astfel încât vecinii să nu mai poată arunca gunoaie. (Unele lucruri nu se schimbă niciodată :P)

15 martie 1895

Moare Alexandru B. Știrbey, ceremonia funerară fiind ținută la Palatul Știrbey, iar înmormântarea la palatul de la Buftea. Valoarea întregii sale averi era de 15.320.793 de lei.

1895

După moartea lui Alexandru B. Știrbey, moștenitorul palatului de pe Calea Victoriei va fi fiul Barbu A. Știrbey (1872-1946), căsătorit cu Nadeja Bibescu, cel mai mare dintre cei 8 copii. În primii ani de căsătorie ei se vor stabili la palatul de la Buftea al familiei, iar Palatul Știrbey de pe Calea Victoriei va fi folosit doar pentru evenimente importante de familie, cum ar fi baluri sau nunți. Surorile și frații mai mici vor primi locuri de casă pe terenul liber din jurul palatului.

1896

1897

Statul expropriază o mică parcelă de 67 de mp din strada Banului, colț cu Calea Victoriei pentru care plătește 4039 lei. De comparat această sumă cu averea prințului Știrbey amintită mai sus, pentru a vă face o imagine despre cât de bogată era familia. În același an se repară radical și fostul corp de gardă și alte dependințe.

1898

Actul de evaluare oficial al averii prințului Alexandru arată că valoarea palatului la vremea respectivă era de 528.156 lei. palatul ocupa o suprafață de 709 mp + capela de 50 mp. Fostul corp de gardă, acum cancelarie și locuința administratorului, împreună cu restul dependințelor însumau alte 600 mp. Grădina dinspre strada Banului avea 3640 mp. Mai erau 3 terenuri de 1010 mp, 2542 mp și 2024 mp, pe ele aflându-se câteva clădiri, se bănuiește că fostele grajduri domnești. Același document consemnează aspectul amenajărilor interioare din palat. Aflăm astfel din planul palatului următoarele:

• Parter: 1 vestibul, salonul de bal, 2 saloane, 2 salonașe, 1 bibliotecă, capela
• Etaj: Vestibul și casa scării, salon, biblioteca, dormitor, fosta cameră a lui Știrbey Vodă, o altă bibliotecă, fosta sală a tronului, birou, dormitoare, camerele copiilor, coridor spre capelă.
• Mansardă: camerele personalului

În actul de evaluare făcut de expertul Zemian se precizează și obiectele găsite în fiecare cameră.

1900

Casele principelui George Știrbey aflate pe Calea Victoriei 123, colț cu Calea Griviței (casa era situată pe locul de astăzi al clădirii de birouri renovate recent, fostul sediu Petrom și înainte al Ministerului Petrolului) intră în proces de renovare. Theodor Rogalski împreună cu Octav Doicescu au propus pentru acest teren mai târziu, în jurul anului 1944 un bloc de locuințe care să înlocuiască vechile case, dar nu a mai fost realizat. În schimb a fost construit câiva ani mai târziu, între 1948 – 1950 clădirea Ministerului Petrolului, care există și azi, în proprietatea Hagag.

1902

Palatul Știrbey este locuit pentru scurt timp de contesa Caraman-Chimay și fiul ei prințul George Valentin Bibescu, mama și fratele Nadejei Știrbey. Aceștia aveau nevoie de un loc unde să stea în perioada renovării palatului Brâncoveanu de pe strada Apolodor/Brâncoveanu (zona Piața Națiunile Unite). În acest palat prințul George Valentin Bibescu o întâlnește pe Martha Bibescu cu care se și căsătorește în scurt timp.

20 aprilie 1909

Are loc o mare recepție în salonul de bal în onoarea prințului moștenitor al Germaniei. Cu această ocazie aflăm că palatul nu era locuit de familie, ci folosit doar pentru evenimente de gală, fiind oferit în administrarea unei societăți de binefacere, care urma să organizeze acolo un spectacol de operetă și o piesă de pantomimă pentru amatori.

1911

Se construiește o nouă pivniță în curte pe o suprafață de 71 mp, unită de cele 2 existente. Pivnițele erau foarte spațioase, și se presupune că se organizau chiar și baluri în interior, întrucât erau bogat ornamentate cu fresce pe care apăreau portrete și scene care înfățișau oamenii cunoscuți ai epocii.

1911

Începe construcția palatului nou, cu fațadă spre Calea Griviței, care va fi comandat de George A. Știrbey. Acest palat este realizat după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budești. Noul palat a fost construit într-un stil diferit de palatul mai vechi, într-un stil greu de încadrat. Avea fațada de cărămidă roșie combinată cu similipiatră, dispus pe un corp central cu 2 etaje și 2 aripi laterale cu un etaj. Pentru că principele George A. Știrbey își pierde viața în timpul epidemiei din 1917, se presupune că acest palat a fost închiriat unei companii private, care își avea sediul acolo. Se presupune că și acest palat a dispărut după bombardamentele din 1944, odată cu celelalte dependinței și fostul corp de gardă.

1913

Elisa Știrbey Brătianu organizează în salonul mare un serviciu de îngrijire al bolnavilor.

1916

„Palatul din Calea Victoriei a fost rechiziționat de nemți pentru instalarea unui cazinou ofițeresc, „OFFIZIERSTIEÍM“, și atunci în lumea românească rămasă în București au fost mulți naivi care nu și-au putut reține sentimentele de indignare față de această profanare a unei foste curți domnești. Însuși fratele lui Barbu Știrbey, regretatul George Știrbey, necunoscând legăturile intime dintre seniorul de la Buftea și întreg angrenajul spionajului german, luând în tragie(?) rechiziționare palatului strămoșesc, a alergat în toate părțile pentru a revoca ordinul de rechiziție. Dar nu mică a fost surprinderea și a lui și a tuturora când au văzut că înainte de instalarea cazinoului, conform dispozițiunilor luate de Otto Petersen și sub supravegherea directă a subalternilor săi, nemții procedau la o reparațiune radicală a palatului, care nu mai fusese reparat din timpuri imemorabile, pentru a-l transforma într-o luxoasă clădire, cu confortul cel mai modern. PALATUL DIN POVEȘTI. Echipe întregi de soldați electricieni, monteuri, lucrători în lemn au fost puse la muncă pentru a reînnoi palatul lui Barbu Știrbey cu materialele rechiziționate de la comercianți și particulari români care nici până astăzi n-au fost despăgubiți. S-a refăcut clădirea întreagă, s-a reparat acoperișul, s-a introdus lumină electrică în toate camerele, s-au tapetat toate încăperile — spoite cu var până atunci, s-au reparat și refăcut din nou parchetele, transformându-se dărăpănătura istorică într-o locuință care să satisfacă toate cerințele moderne. — Și pe când toate celelalte case rechiziționate din București erau intenționat deteriorate și devalizate, rămânând adevărate grajduri după plecarea nemților, intendentul și îngrijitorii nemți ai palatului Știrbey aveau ordine speciale de a supraveghea cu cea mai mare vigilență ca nimic să nu se strice și nimic să nu dispară. Ceea ce nu putuse face Barbu Știrbey o viață întreagă au făcut nemții într-o lună de zile ca prin farmec, întocmai ca în poveștile dintr-o mie și una de nopți, dar cu munca rechiziționată și cu materialele prădate de la bieții cetățeni ai Bucureștilor, astfel că atunci când toți ceilalți refugiați reîntorși din Moldova și-au găsit gospodăriile în ruină, Barbu Știrbey, grație recunoștinței lui Otto Petersen, și-a găsit, fără să-l coste o centimă, ruina transformată în palat.”

Epoca, februarie 1926

1917 – 1918

În timpul Primului Război Mondial palatul Știrbey este închiriat ambasadei americane pentru a fi utilizat ca punct de lucru al Crucii Roșii, coordonat de colonelul american Henry Andreson. Familia Știrbey, plecată la Iași alături de familia regală, se întoarce la palat în 10 decembrie 1918, după 2 ani. În această perioadă americanii au realizat și proiecții de filme în grădină, făcând proprietatea un centru de atracție al orașului.

1920

Fiica favorită a lui Barbu A. Știrbey, Eliza Știrbey Boxshall, se mută în palatul Știrbey după căsătorie, ocupând câteva camere.

1923

Memoriile familiei consemnează un moment tensionat în 1923, când proteste de stradă se lasă cu violență. Protestatarii aruncă cu pietre spre palat, spărgând câteva geamuri și lăsând pe toată lumea din palat speriată.

Cât de fals este informată strainatatea

Ca o dovadă cât de fals și tendențios este informată străinătatea de către dușmanii neamului, vom relata următorul fapt de o riguroasa exactitudine : Zilele trecute a sosit cu Expresul Orient în Capitală un personagiu din lumea financiară a Vienei, care imediat ce a descins pe peronul garei de Nord, în loc de a se informa asupra otelul la care i s‘a reținut camera, s’a adresat bucureșteanului care-i ieșise întru întâmpinare, cu următoarele cuvinte : — Te rog în primul rând sa luăm o tresura și să mergem să-mi arați palatul prințului Știrbey. Vădit mirat, bucureșteanul s’a executat, dar pe calea Griviței nu să putut abține de a pune financiarului vienez întrebarea:: — De ce țineți atât de mult ca mai înainte de orice să vedeți în București tocmai palatul prințului Știrbey ? — Știți de ce? Pentru că tocmai în preziua plecarei mele, întreaga presă din Viena relata cu lux de amănunte cum poporul Capitalei cu prilejul unei manifestațiuni ostile împotriva „camarilei“ a pătruns în palatul Stirbey, s’a devastat complect și a aruncat toată mobila și toate religvele de familie peste ferestre. Își poate închipui oricine deziluzia vienezului când trecând prin fața palatului prințului Știreley, în văzut intact și cu toate ferestrele proaspăt lustruite. Iată cât de false sunt informațiile pe cari dușmanii românismului le colportează în presa străinătate.

Epoca, aprilie 1923

Sâmbătă seara principesa Barbu Știrbey au dat în palatul din Calea Victoriei o prea distinsă serată artistică dansantă. După o veche tradiție a casei s’a jucat pe o scenă improvizată dar decorată cu mult gust o comedie și o pantomimă. Comedia cu atrăgătorul titlu „Le cycle novateur“, este a d-nei Nadeja Stirbey, o prea cunoscută și distinsă scriitoare care de astă dată a reușit să dea o minunată piesă satirică. Ea însăși era interpreta principală și’n juru-i d-rele Mitilineu, de Eterne, Catherine Știrbey, Cutzarida și Ileana Gretianu și-au jucat rolurile dând o desăvârșită impresie a realității. Pantomima „un rêve d’orient“ a fost aranjată cu mult fast și bun gust, acompaniat fiind de o muzică discretă. Am remarcat atitudinile nobile de Sultană al d-rei de Blume și dansurile admirabil aranjate de maior Spătaru. Au fost apoi dansuri din toate țările, așa a plăcut mult cabanera spaniolă redată cu mult talent de de d-ra Olga Mitilineu, dansul japonez interpretat cu gingășie de d-ra Catherine Știrbey și d. George Duca; dansul rus prins cu o admirabilă culoare locală, de d-ra Nadeja Știrbey și d. Vlad Spătaru, dansul românesc plin de farmec al d-rei Catherine Știrbey, o minunată reconstituire egipteană redată de d-ra Irene Pherechide și la sfârșit „apoteoza stelelor“ a d-nelor Știrbey care au repurtat un deosebit succes și regele a fost primul care a dat semnalul aplauzelor. După spectacol bufet și apoi Shimmy, supen cu sfârșitul după ora 3 noaptea. Regele la frac, a onorat serata cu prezența sa. In eleganta asistentă am notat pe: Ducesa de Amalfi, d-na și d. Ferdinand de Salis, principesa Catherina Ghica, d-na Maria Poenaru, Sir Herbert Dearing și d-na Dearing, d-na și d. Alexandru Marghiloman, d-na și d Jean Duca, d-na și d. Ferdinand Veverkca.

Dimineaţa, aprilie 1923

1924

Inginerii și arhitecții Vignali-Gambara sunt însărcinați cu construirea unui imobil de 3 niveluri, de 314 mp care să fie sediul Administrației moșiilor Știrbey. Aceste clădiri și pivnițe vor fi demolate în 2008. Este deschis și un magazin pentru produsele Știrbey la Calea Victoriei, cărora li se face și reclamă în presa vremii.

1939

Se expropriază 1200 mp pe partea cu Calea Victoriei, pentru lărgirea străzii, care afectează fostul corp de gardă, devenit între timp magazin de desfacere pentru produsele de la Moșia Știrbey

1944

Palatul este afectat de bombardamente, iar parte din fostul corp de gardă, la acea dată magazin de desfacere al produselor fabricilor Știrbey, este distrus. Pe durata războiului, palatul este cunoscut ca un centru al intelligence-ului britanic, deoarece era reședința reprezentantului Serviciilor Secrete Britanice, Edward Boxshall, soțul Elizei Știrbey.

1946

După moartea lui Barbu A. Știrbey, în martie 1946 urmașii își împart averea în 4 părți egale, iar soția Nadeja avea drept de locuire al palatului. Toată proprietatea măsura 11.886 mp iar cele 6 construcții de pe proprietate aveau în total 2151 mp.

1947 – 1948

Palatul și proprietatea sunt naționalizate, multe bunuri fiind confiscate (ex. 12.788 litri vin) iar palatul devine sediul uniunii Femeilor Democrate din România, iar anexele sunt utilizate de o întreprindere care comercializa alcool.

Proprietăţile Ştirbey sunt confiscate în favoarea statului, printr-o decizie care pe hârtie priveşte numai o parte din aceste bunuri dar realitatea dovedeşte însuşirea lor în totalitate.
Confiscarea s-a făcut pe baza sentinţei nr. 1988 din 11 nov.1947 a Tribunalului Militar, sentinţă care-l condamna în contumacie pe Grigore Niculescu Buzeşti, deputat din partea Partidului Naţional-Ţărănesc “pentru crimă de complot, înaltă trădare,răzvrătire, insurecţie armată şi tentativă de surpare a ordinii constituţionale”, la muncă silnică pe viaţă şi la confiscarea averii respectiv “a unei cote parte indiviză din averea defunctului Barbu Ştirbey moştenită de Grigore Niculescu Buzeşti, ginerele său, soţul Ecaterinei Niculescu Buzeşti născută Ştirbey, decedată la acea dată”. Conform procedurii şi dispoziţiei prim procurorului Ilfov în 2 ian. 1948 s-a procedat la punerea în posie a avocatului M. Witzman în calitatea de administrator sechestru. Atunci s-a preluat de la Administraţia Centrală a Bunurilor Succesiunei Barbu Ştirbey aflată în str. Banului nr.2 următoarele bunuri din Bucureşti aflate în coindiviziune cu succesiunea Ştirbey respectiv cu minorii Maria Varvara Hiott şi C-tin Dinu Hiott fii defunctei Ecaterina Niculescu Buzeşti, cu mama şi surorile defunctei şi anume Nadeja Ştirbey, Maria Costinescu, Nadeja Flondor şi Elise Boschall: a. imobilele în Bucureşti: Calea Victoriei 107, strada Banului 2, strada G-ral Budişteanu 17;… c. exploatări comerciale: pivniţele Ştirbey Bucureşti situate în Calea Victoriei 107 colţ cu strada Banului nr.2 pentru desfacerea en-gros şi endetail a produselor viilor proprii ;… Conform “Inventarul[ui] bunurilor mobile şi imobile rămase în succesiunea Barbu Ştirbey”:”Avere situată pe teritoriul municipiului Bucureşti: 1. imobil teren şi construcţie situate în Bucureşti, Calea Victoriei 107 cu prelungirea în strada Banului nr. 2 29 şi G-ral Budişteanu 11(?)[evaluate fiscal la suma de lei] 7.255.100.000 +2.231.900.000
Noul administrator, deşi în mod corect anunţă pe ceilalţi
moştenitori punerea sa în posesie întrucât: “veniturile întreprinderii Dvoastră urmează să fie administrate în coindiviziune cu statul în proporţia stabilită”, cu puterea care i-o conferea poziţia s-a privilegiată de reprezentant al statului decide şi comunică. “începând din 2 ian. 1948 [se vor face] rapoarte bunuri intrate, mărfuri prouse şi eşite,cronologic, pe zile” şi mai deoparte: Nu se va putea face nici o plată succesorilor defunctului Barbu Ştirbey”. *40

Urmează tot în anul 1948 :“rechiziţionarea pivniţelor” în care se
găseau “un stoc, după operarea facturii din 26 mai 1948,… [de] 12.788 litri vin“ conform evidenţelor Serviciului Contabilitate al Pivniţelor Ştirbey. Atunci va fi preluat şi imobilul din Calea Victoriei “şi birourile de la parter din strada Banului nr.2”

În 1948 odată cu naţionalizarea întreg imobilul trece de “drept” în posesia şi folosinţa statului ceea ce, determină în primul rând schimbarea unora dintre funcţiunile clădirilor din incinta fostei proprietăţi Barbu Ştirbey.

1949

Are loc o nouă expropriere care reduce din suprafața grădinii din fața palatului. În 1959, 10 ani mai târziu, se amenajează o parcare și un scuar cu flori, în forma pe care o are astăzi.

1954 – 1977

Palatul este transformat în Muzeul de Artă Populară. Se pare că membrii familiei au fost mulțumiți că i s-a dat această destinație, de muzeu românesc, care a păstrat mare parte din amenajarea interioară. În corpul semicircular a funcționat laboratorul muzeului. Arhitectul Duiliu Marcu, membru al Direcţiei Generale a Monumentelor Istorice, subliniază în raportul din 1954 următoarele distrugeri: dispariţia decoraţiile în stuc ale tavanelor, în vestibulul de la intrare era înlocuită marmura albă şi neagră tip tablă de şah cu un mozaic obişnuit; se suprimaseră ancadramentele decorative ale uşilor, inclusiv unele uşi principale de la nivelul parterului; din salonul central erau eliminate: şemineul, oglinda decorativă, decoraţia policromă a plafonului, s-au scos lambriurile; decoraţia policromă a coloanelor ionice din holul de la etaj a fost înlocuită cu o vopsea albă; s-a pus un parchet nou peste cel vechi, îngropându-se baza coloanelor, zidăria ornamentală de sub streaşina acoperişului s-a lăsat a fi deteriorată până la surpare. În concluzie: ”astfel, caracterul decorativ foarte precis în stil Empire şi Biedermayer al acestei vechi locuinţe, care reprezenta un document arhitectural preţios a dispărut cu desăvârşire”.

La o dată necunoscută, capela este demolată şi astfel se întrerupe
legatura între clădirea palatului şi aripa semicirculară. Uşa de la nivelul cetajului de acces în capelă devine uşă de ieşire de urgenţă în caz de incendiu şi de la ea se montează o scară metalică ce coboară în curte pentru a se crea calea de evacuare.

1963

Se fac lucrări de reparație ale palatului.

1965

Se pune în discuţie posibilitatea extinderii clădirii IPROMIN, clădire de birouri construită la nord de Palat pe locul fostului magazin şi a casei nr.2, intervenţii supuse aprobării DMI, din cauza vecinătăţii Palatului declarat monument istoric. Se propune mai întâi construirea corpului complementar celui existent dispus către sud-vest, corp care ar fi ridicat parţial peste remiza de trăsuri, deci fiind necesară demolarea dependinţelor.
Discuţia din Direcţiei Monumentelor istorice se realizează în cadrul
comisiei formată din : Arh.Horia Teodoru preşedinte, membri arhitecţii : A.Pănoiu, G.Curinschi, R.Bordenache, L.Vasilescu, P.E.Miclescu.). Concluzia formulată de arh. Horia Teodoru:“ Arhitectura grajdiurilor şi a remizei reprezintă unicat în Bucureşti şi are deci importanţa sa ca tip de construcţie civilă făcând parte integrantă din ansamblu.Clădirea grajdiurilor trebuie păstrată”. Procesul Verbal din 24 sept. 1965. Apoi se discută construirea unei clădiri amplasate în curtea interioară pentru casa noi scări. Construcţia urma a fi amplasată la 1,5m. de clădirea anexă,
de formă semicirculară, a Palatului Ştirbey dar din nou DMI respinge propunerea ce ar afecta clădirea monument. Ultima variantă acceptată de DMI va rezolva extinderea spre calea Griviţei, printr-o clădire aliniată cu 18 construcţia aflată acolo adică blocul de locuinţe P+5. Înălţimea la cornişă şi arhitectura urma să fie realizată în armonie cu clădirea existentă.

1969

Societatea Comercială Zarea, care administra pivnițele, cere dărâmarea unui tunel boltit ce făcea legătura dintre palat și depozitele dinspre Strada Banului. Capacitatea măsurată a acestui tunel era estimată la 65 de vagoane.

1974

Intenţia de a curăţa faţada şi a fi revopsită se realizează cu acordul DMI care precizează: „se va zugrăvi uniform fără a scoate în evidenţă prin diferenţa de culoare profilele, ancadramentele şi
ornamentele existente, se va zugrăvi cu lapte de var şi adaos slab de culoare, vopsirea elementelor de lemn exterioare se va face în culoarea existentă (alb), cariatidele vor fi lăsate în culoarea teracotei dar vor fi protejate împotriva intemperiilor cu o peliculă protectoare”.

1977

Clădirea este afectată de cutremurul din 4 martie 1977 constatându-se următoarele distrugeri: fisuri la zidurile interioare,prăbuşirea unei porţiuni din cornişă, desprinderi de tencuieli. De asemeni s-a remarcat marea flexibilitate a planşeelor care a dus la distrugeri de bunuri cu un grad de fragilitate. S-a subliniat că intervenţia ar trebui să ţină cont de multitudinea de cutremure puternice prin care a trecut clădirea:
1838 (7,3) 1894 (6,8) 1908 (6,8) 1940 (7,4) 1977 (7,2) ulterior și 1986 (7,0) 1990 (6,8)

S-a recomandat ca executant al reparaţiilor Cooperatica Măgurele
“care execută reparaţii pentru unităţile din cadrul CCESMB”. De
asemeni “s-a hotărât ca lucrările să se facă fără proiect şi să se aloce fonduri de la …reparaţii curente”. În concluzie se afirmă “la clădirea din Calea Victoriei 107 s-au făcut lucrări de reparaţie, păstrându-se vechia formă de arhitectură, fără lucrări de consolidare”

1983 – 1994

Palatul este propus și amenajat ca sediu pentru Muzeul Ceramicii și Sticlei, parte din Muzeul de Artă al RSR, după ce a fost reparat după cutremurul din 1977. Noul muzeu este deschis în 1985.

Muzeul Naţional de Artă, noul utilizator al clădirii obţine aprobarea şi fonduri în vederea consolidării clădirii din calea Victoriei 107 , clădire având ca destinaţie Muzeul Ceramicii şi Sticlei pe baza documentaţiei întocmită de Institutul de proiectare “Carpaţi”. Se realizează în anii 1982- 1983: ridigizarea planşeelor de lemn prin profile metalice; consolidarea prin cămăşuire cu un strat de beton armat a coloanelor de la et.I din faţada principală;cămăşuirea pereţilor interiori portanţi cu tencuială armată; înlăturarea coşurilor de fum neutile şi consolidarea celor care se păstrează; reamenajarea scărilor de acces şi alte reparaţii curente. În urma intervenţiilor s-au păstrat din vechea construcţie: pardoseli în aripa de nord din stejar şi pervaz de stejar pe pardoseală oarbă; în aripa de sud pardoseală din mozaic veneţian de marmură; feronerii originale în bronz : la parter; uşile de la balcon .

Tot în anul 1982 se depistează prezenţa ciupercii Merulius
Lacrimans într-o încăpere de la parter, aripa de nord-est. MARSR solicită CCES aprobarea pentru extinderea investigaţiei, aprobare refuzată: “tovarăşul director Iovănesci nu semnează adresa …să se descurce MARSR !”. În anul 1983 se fac în continuare sondaje de cercetare bilogică; 15 la parter, 10 la etajul I, 10 la etajul II. Ca urmare a aprecierii situaţiei se realizează: decaparea tencuielilor interioare perimetral pe înălţimea de 1 m, la toate zidurile, pentru urgentarea uscării lor, eliminarea instalaţiilor sanitare vechi, dezafectate din camerele în care sa constatat prezenţa ciupercii şi elementul cel mai important creerea unui canal de ventilaţie continuu pe întreaga înălţime a subsolului, canal ce a dat rezultate scăzând umiditatea dar a cărui eficienţă depinde de ventilaţia lui ce trebuie întreţinută permanent.

Clădirea are în compunere următoarele spaţii caracteristice.
În subteran: subsolul-pivniţa având pereţii de 1,40-1,55m. grosime, cu aerisiri directe spre exterior continuată la suprafaţă cu zidărie de cărămidă plină, portantă cu grosime 1,10-2,55m.având un finisaj comun din tencuială şi zugrăveală de var. Acoperirea şi nivelul pivniţelor se face cu bolţi cilindrice cu descărcare pe pereţii longitudinali şi transversali.
Elemente verticale de zidărie de cărămidă plină preiau descărcarea bolţilor. Pe suprafaţa de 2/3 a aripii de nord având pivniţe şi sub dependinţele corpului secundar semicircular planşeul este realizat din bolţişoare de cărămidă. Suprateran cele trei nivele sunt din zidărie portantă din cărămidă plină cu grosime variabilă cu planşee din grinzi de stejar care se reazămă pe pereţi portanţi. Planşeele din grinzi de lemn au o flexibilitate pronunţată. Acoperişul este cu învelitoare din tablă pe şarpantă de lemn.
Faţada a păstrat raportul plin/gol şi dispunerea modenaturii din proiectul originar şi în varianta modificată a lui Hartmann. Faţada existentă concepută într-un limbaj neoclasic are trăsăturile caracteristice acestui tip de expresie stilistică frecventă în Europa la începutul secolului al XIX-lea: tratarea diferenţiată a celor 2 nivele, ferestre încadrate de semipilaştri încastraţi, decoraţi cu capitele având deasupra lor frontoane sau profile orizontale, sub fiecare gol de fereastră panouri decorative cu baluştri, cornişa cu friză decorativă. Se remarcă intervenţia lui Hartmann care în proiect prevede la ultimul nivel pilaştri canelaţi dar renunţă la aceştia, probabil la cererea lui Alexandru Ştirbey proprietarul din epocă şi îi înlocuieşte cu cariatide din teracotă, element care va deveni definitoriu pentru clădire. Intrarea principală este marcată prin treptele de piatră, uşa de lemn şi fier forjat continuată în partea superioară de un geam terminat printr-un arc amplu în plin cintru. Faţada secundară spre grădină este tratată ca atare, mai sobru. La acesta se păstrează un balcon din feroneriedantelă tipică pentru prima jumătate a sec. al XIX-lea.

Partiul palatul este apropiat de cel originar în urma intervenţiilor din ultimele etape când s-au eliminat multe din compartimentările improvizate dar a dispărut capela palatului. Din decoraţia spaţiilor
interioare s-au păstrat puţine elemente, coloanele, unele cremoane şi mai ales sobele, multe din ele cu motive decorative specifice epocii în care a fost ridicată sau refăcută.
Dependinţele, s-au păstrat ca volum având originala formă semicirculară, unicat dar s-a modificat panta acoperişului şi funcţiunea spaţiilor ceea ce a determinat desigur unele modificări ale interioarelor inclusiv a formei şi mărimii golurilor. Sursa

1988

Se organizează prima ediţie a Salonului anual de sticlărie şi ceramică.

1994 – 2004

Palatul este în curs de retrocedare către urmașii familiei Știrbey, fiind abandonat. Statul nu și-a exercitat dreptul de preempțiune pentru achiziția clădirii pentru că nu avea fondurile necesare.

2002

Capela familiei Știrbey de la Buftea este vandalizată de niște tineri și rămășițele celor 12 sicrie sunt profanate. O foarte tristă istorisire am găsit aici.

septembrie 2004

Moștenitorii familiei Stirbey sint interesati sa vinda palatul de pe Calea Victoriei, restituit de curind, intrucit nu dispun de fondurile necesare pentru intretinerea acestuia, a declarat, joi, baronul Jakob Kripp, sotul nepoatei printesei Maria Stirbey. In imagine Ileana Kripp, nepoata si mostenitoarea ultimei proprietare a domeniilor viticole de la Dragasani, printesa Maria Stirbey.

2005

Moștenitorii vând palatul și terenul omului de afaceri Ovidiu Popescu, pentru o sumă de 11 milioane de euro. Noul proprietar propune rapid un proiect imobiliar pe terenul din spatele palatului, unde dorea construirea unui mall. În același timp obține de la Ministerul Culturii declasarea clădirii fostei Administrații a Domeniilor Știrbey de pe Lista Monumentelor Istorice de clasă A pentru a putea demola construcția, lucru care se și întâmplă, din păcate.

Ce își dorea să facă acolo noul proprietar: Vrem să facem reabilitarea integrală a palatului, îmbinarea lui într-un mod inteligent prin intermediul unui atrium cu o nouă clădire destinată unor spaţii de lux care vor găzdui galerii comerciale, cinematografe, cafenele şi un spaţiu rezidenţial de lux la etajele superioare. Clădirea Palatului, denumită „Palatul modei”, va avea în special o destinaţie culturală, spaţii pentru prezentări de modă naţionale şi internaţionale, galerii de artă, spaţii comerciale de lux pentru brandurile internaţionale.

Atriumul plasat între palat şi aripa nouă va găzdui expoziţii temporare, iar beciurile de vinuri vor fi accesibile direct din piaţa din faţa Palatului, prin intermediul unei curţi îngropate şi transformate, păstrând autenticitatea arhitecturală a bolţilor. Înălţimea noii clădiri se aliniază la cornişa clădirilor vecine. Conceptul arhitectural urmează modelul londonez de restaurare a clădirilor de patrimoniu, prin care noul şi vechiul intră în armonie pentru a repune în circuitul public clădirile monumente istorice, făcându-le atractive pentru viaţa modernă a cetăţenilor. Lucrările sunt programate să înceapă după obţinerea avizelor necesare de la toate instituţiile implicate şi sunt estimate să dureze circa trei ani.

Dorinţa mea în momentul în care am devenit proprietarul Palatului Ştirbey a fost aceea de a iniţia, cel puţin în Bucureşti, un proiect inovator care să valideze ideea conform căreia merită investit în cultură. Eu sunt un iubitor de artă şi de frumos şi am vrut ca prin acest proiect să întorc ceva comunităţii din care fac parte. Conceptul nostru este unul de pionierat în România şi fără îndoială va stârni o anumită rezistenţă, însă am credinţa că prin acest proiect Calea Victoriei va redeveni un centru cultural şi de promenadă pentru bucureşteni, aşa cum a fost odinioară, a declarat Ovidiu Popescu.

„Mi-a zis soţia într-o zi să mergem pe Calea Victoriei să îşi cumpere o poşetă, dar magazinele erau deja închise. Ce poţi face? Te urci în avion şi mergi la Geneva şi cumperi de acolo. Un nucleu de modă se impune în această zonă. Odată strânşi în acest complex ar fi altceva, iar comoditatea consumatorilor ar fi satisfăcută. Una este să mergi prin gropile care sunt acum pe Calea Victoriei şi alta este să ai facilităţi, să ai unde parca…” declara Ovidiu Popescu pentru Ziarul Financiar

3 aprilie – 19 decembrie 2008

Au loc demolările. Pe larg aici despre bâlbele autorităților legate de avize.

11 Martie 2009

Sedinta a Comisiei Tehnice de Urbanism a Capitalei. Membrii Comisiei au fost: Bogdan Bogoescu, Vlad Cavarnali, Constantin Enache, Dan Marin, Casandra Rosu, Dan Serban, Dorin Stefan. Presedintele Comisiei: Sorin Gabrea. A participat la sedinta Gheorghe Patrascu, arhitect-sef al Capitalei. Din partea Serviciului Rutier si a serviciului Coordonare Retele au fost prezenti Elena Boghina, respectiv Andrei Zaharescu. Proiectantul a revenit solicitand Comisiei o rezolutie care sa contina o decizie clara pe marginea propunerii sale, fiind de parere ca rezultatul acestor prezentari repetate – carora apreciaza ca le-a facut fata multumitor – este tergiversat fara motiv. Dorin Stefan explica proiectantului ca din punctul de vedere al Legii, avizul Comisiei este unul profesional si consultativ, dar ca raspunderea pentru aprobarea sau refuzarea unui proiect apartine in final arhitectului-sef. Arhitectul-sef arata ca pe plansa avizata de Comisie a cerut proiectantului unele modificari care nu au mai fost rectificate de acesta – ca atare, a amanat aprobarea proiectului din acest motiv; repeta inca o data care erau conditiile aprobarii, dupa avizare: inaltimea maxima sa fie de cel mult 40m; CUT sa fie redus de la 5,2 la 4,5; prima retragere sa fie la 27m. Dorin Stefan este de acord cu proiectul si cu un CUT de 4,5-5, dar face observatia nevoii unei reduceri a coltului. Dan Marin reconfirma, din punctul sau de vedere, observatiile anterioare: volumul inalt retras si redus ca inaltime; CUT maxim 4; spatiul plantat sa fie pastrat. Casandra Rosu cere „sa se respecte caracterul de zona protejata, pentru ca este in discutie cea mai importanta zona a Bucurestiului, iar aceasta trebuie sa se traduca in respectul fata de vecinatati, in diminuarea CUT si a POT, dar si in distantarea lamei hotelului fata de Palat.”
Dan Serban lasa CUT la aprecierea arhitectului-sef, dar atrage atentia asupra relatiei contructiilor noi cu Calea Victoriei. Vlad Cavarnali este de parere ca aici CUT maxim poate fi de 4,5, dar se pronunta pentru mentinerea inaltimii frontului catre Calea Victoriei. Constantin Enache: „Poate fi avizata asa cum este fatada spre Calea Victoriei, dar aripile laterale trebuie reduse ca pondere si inaltime; in fine, este foarte important ca locul sa fie promovat ca valoare de atractivitate pentru oras si in niciun caz sa nu devina loc inchis.”

Rezolutie (Constantin Enache): „Din cei 7 membri ai Comisiei, 4 dintre ei, plus arhitectul-sef, au cerut ca distanta dintre Palat si Corpul hotelului propus sa permita o degajare ca spatiu public; majoritatea membrilor Comisiei sunt de acord cu inaltimea
fatadei dinspre Calea Victoriei de 49m – arhitectul-sef, Casandra Rosu si Dan Marin au cerut reducerea acesteia la 40m; CUT de 4,5 este admis, dar el nu se va realiza prin cresterea inaltimii. In aceste conditii, proiectul se avizeaza, dar aprobarea lui va ramane la latitudinea arhitectului-sef, care va urmari transpunerea in proiect a observatiilor de mai sus”. Sursa

aprilie 2009

Arhitectul șef al Capitalei, Gheorghe Pătrașcu, avizează construirea unui bloc-turn de 40 de metri lângă Palatul Știrbey. Conform proiectului, noua construcție este lipită chiar de palat, și ar fi urmat să aibă un hotel, locuințe și peste 5.000 mp de spații comerciale. Gheorghe Pătrașcu, spune despre proiect că este „o negociere la limita acceptabilului”, și se consideră obligat din punct de vedere legal să avizeze proiectul. După avizul arhitectului urmează ca documentația să ajungă la Ministerul Culturii și mai apoi proiectul urmează să fie votat în Consiliul General al Municipiului București. Sursa

aprilie 2009

Poziția Ordinului Arhitecților din România prin vocea lui Dan Marin, vicepreședintele Filialei București: ”În forma actuală, imobilele propuse afectează zona de protecție a palatului deoarece sunt mult mai înalte și lipite de acesta. De asemenea, este eliminată grădina din față și mineralizată toată zona. Pentru a fi aprobat, proiectul ar fi trebuit să îndeplinească cumulativ mai multe condiții. Respectiv, clădirea propusă să fie la înălțimea clădirilor vecine, adică 30 de metri, să nu se lipească de imobilul vechi și să nu se betoneze toată curtea din spate și cea din față”.  

septembrie 2009

Proiectul este discutat la Secțiunea de Urbanism a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice de la Ministerul Culturii unde a primit aviz favorabil cu condiția ca Procentul de Ocupare al Terenului să nu fie mai mare de 65%, iar Coeficientul de Utilizare al Terenului, de 4,5. Înățimea clădirii care se vede din Calea Victoriei să nu depășească 37,65 m, iar cea dinspre strada Budișteanu, 17,5 m.

octombrie 2009

S-a modificat legislația privind  PUZ-urile, care cer modificarea indicatorilor urbanistici cu mai mult de 20% față de cât prevede Planul Urbanistic General, au nevoie și de un aviz de oportunitate. Astfel, proiectul se întoarce la Primăria Capitalei pentru a obține această aprobare. Conform Planului Urbanistic General, în spatele Palatului Știrbey se putea construi o clădire cu un Coeficient de Utilizare al Terenului (CUT) de 1,8, iar pe partea dinspre Calea Victoriei, de 5. Înălțimea maximă admisă era de 22 de metri. Dan Marin, membru în Comisia tehnică de urbanism de la Primăria Capitalei spune că aceștia sunt coeficienții maximali, însă, ținând cont că noua construcție se află atât de aproape de un monument, ei ar fi trebuit să fie chiar mai mici, ca monumentul să fie protejat.

noiembrie 2009

Comisia Națională a Monumentelor Istorice a respins proiectul care prevedea construirea unui bloc din sticlă, înalt de aproape 40 de metri. Membrii Comisiei i-au cerut beneficiarului să refaca proiectul, în baza unui studiu de impact care să demonstreze că nu afectează imaginea zonei. De asemenea, s-a cerut refacerea unei părți din grădina palatului. În proiectul prezentat, curtea monumentului, unde altădată se afla grădina, era betonată. Ovidiu Popescu, investitorul de la Palatul Stirbey, despre decizia Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice: “Sunt ușor dezamăgit de decizia luată astăzi. Consider că în luarea deciziei a cântărit foarte mult presiunea exercitată de unele organizații neguvernamentale. În ceea ce privește decizia luată la Minister, am fost din păcate, retrimiși la Comisia de Urbanism din cadrul aceleiași instituții, care ne avizase favorabil proiectul în cursul acestui an. Practic, avem două comisii din cadrul aceleiași instituții care își contrazic hotărârile. Suntem pregătiți în orice moment să ne justificăm fiecare detaliu al proiectului nostru. Sunt optimist și am încredere în profesionalismul și obiectivitatea membrilor comisiei. Deasemenea, suntem deschiși dialogului cu organizațiile neguvernamentale care sunt interesate în găsirea unor soluții constructive și mai ales fezabile pentru restaurarea și integrarea Palatului Știrbey”. Sursa

martie 2010

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, nu a decis dacă va aviza sau nu proiectul imobiliar din spatele Palatului Știrbey. „M-am întâlnit în audiență cu proprietarul de la Palatul Știrbey. Proiectul trebuie refăcut, după recomandările Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. Nu vrem să punem frână dezvoltării, dar nici să facă ce vor ei. Orice stat trebuie să aibă grijă de patrimoniul lui”, a declarat Kelemen Hunor.

Proprietarul a reacționat la declarațiile ministrului: „Deși proiectul a fost avizat pozitiv de toate comisiile de arhitecți unde a fost prezentat, am aflat cu surprindere poziția intransigentă a Dlui Ministru Hunor care, pe termen lung, nu face decât să contribuie la distrugerea iremediabilă a Palatului Știrbey. Mă îngrijorează în mod deosebit, „atenția recurentă” a Ministerului Culturii pentru acest obiectiv, evidențiată de faptul că, deși avea obligația ca în 90 de zile de la clasarea Palatului ca monument istoric să emită Ordinul de folosire a monumentului istoric, nici până acum nu a întreprins această măsură. Acest fapt dovedește dezinteresul grav și iresponsabilitatea anumitor persoane din Minister pentru patrimoniul național. Ca proprietar și investitor, mă ofensează această atitudine și mă face să mă întreb care sunt interesele din spatele trenării avizului pentru acest proiect”, spune Ovidiu Popescu. Popescu a anunțat că ar putea apela și la serviciile celebrei firme de arhitectură Dixon Jones, pentru realizarea complexului multifuncțional de la Palatul Știrbey. Arhitecții de la biroul de proiectare Dixon Jones sunt autorii unor celebre sinteze de arhitectură clasică și modernă printre care Royal Opera House, Covent Graden, National Portrait Gallery sau National Gallery în Trafalgar Square. Sursa

mai 2010

Omul de afaceri Ovidiu Popescu cere daune de circa 6 milioane de euro Ministerului Culturii pe motiv că instituția nu i-a emis un aviz pentru complexul pe care are în plan să-l ridice în spatele monumentului, respectiv un bloc de circa 37 metri înălțime. Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, spune că nu se sperie de amenințări și că va da un aviz doar atunci când va fi convins că proiectul respectă toate condițiile legale și nu afectează patrimoniul construit.

Ovidiu Popescu: „Am  depus în conformitate cu dispozițiile art. 7 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, plângerea prealabilă la Ministerul Culturii și Patrimoniului Național pentru tergiversarea ilegală a eliberării avizului necesar introducerii spre aprobare în Consiliul General al Municipiului București, a Planului Urbanistic Zonal, ce include integrarea Palatului într-un complex multifuncțional modern. În plângerea respectivă solicit și daune materiale în valoare de 5.760.854 EURO, pierdere anuală provocată de Ministerul Culturii în solidaritate cu miniștrii Th. Paleologu și Kelemen Hunor în această perioadă. Dacă în 30 de zile nu primesc un răspuns, mă adresez mai departe instanței”. Proprietarul este nemulțumit de faptul că Ministerul Culturii, prin Comisiile de specialitate, a fost inițial de acord cu proiectul după care s-a răzgândit: „Proiectul a fost avizat favorabil, conform fișei de vot, la secțiunea de urbanism – Zone protejate, în data de 24.09.2009 și a fost aprobat în cadrul ședinței Plenului Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, în data de 30.09.2009, conform informațiilor de pe site. Ulterior, domnul Paleologu ne-a comunicat că a fost respins la ședinta Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice de pe 25.11.2009. Asta contrar deciziei luate în urma cu două luni. De atunci Ministerul nu ne-a eliberat avizul, favorabil sau nefavorabil. Când le ceream să ne comunice un raspuns, ne spuneau că trebuie să mai aducem câte ceva. Ultima dată ne-a cerut să aducem documentația pentru consolidarea și restaurarea palatului. Or, legea nu ne obligă în această fază să aducem astfel de documente. Când vom veni la avizat cu proiectul pentru autorizație de construire, așa cum ne obligă legea, atunci vom aduce și proiectul de restaurare. Avem aviz de urbanism de la primăria Capitalei, aviz de oportunitate, am mai tăiat din înălțime cum au vrut ei, ne-am mai retras față de palat și tot nimic”, spune Ovidiu Popescu.

Acesta susține că nu are resursele materiale să consolideze doar palatul, fără să facă și proiectul din spate. „Nu are nimeni 15-20 de milioane de euro să dea pentru restaurarea palatului. Numai proiectul de consolidare costă un milion de euro. Mai ales pe criza asta. Restaurarea palatului o voi face odată cu ridicarea construcțiilor din spate. Ca să pot să obțin bani. E ușor să spui „restaurează palatul”. Îl restaurez și după aceea vine banca și mi-l ia că nu am din ce să plătesc creditul. Palatul nu poate produce cât produc clădirile din spate, ca să acopere investiția. Nu zic să ies în profit. Dacă era așa de ușor de restaurat, trebuia să-l restaureze Ministerul Culturii. Eu de la ei l-am luat în paragină”, susține investitorul.

În replică, Ministrul Culturii spune că face tot posibilul să apere patrimoniul construit. „Proiectul a fost refuzat anul trecut de Comisia Națională a Monumentelor Istorice. Nu vreau să discut despre perioada dinaintea venirii mele. Dar, la începutul anului, domnul Ovidiu Popescu a venit în audiență și i-am explicat cum stau lucrurile. Nu mă sperie cu astfel de amenințări. Trebuia să refacă proiectul. Respectiv înălțimea de 20 de metri să nu fie depășită, să respecte caracteristicile zonei. Nu au venit cu aceste modificări. Referitor la faptul că proiectul ar fi fost avizat de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, nu am primit niciun document oficial privind avizarea. În plus, la începutul anului, au înregistrat un alt proiect, din câte știu eu. Deci, pe acela îl discutăm. Nimeni nu trebuie să creadă că dacă cere un aviz va și primi un aviz favorabil. Când voi fi convins că proiectul respectă toate condițiile legale, nu o să mă opun. Dacă proiectul nu respectă patrimoniul construit, îl retrimit la Comisie. Referitor la plângerea prealabilă, am trimis-o la comisiile de specialitate să dea un răspuns. Cred că ar trebui să ne gândim în ce direcție vrem să mergem. Putem să distrugem tot sau putem să dezvoltăm orașul echilibrat. Eu le-am spus celor care au venit la noi să se gândească la un venit mai modest și să se gândească și la patrimoniu. Pentru că, evident, dacă nu fac nu știu câte etaje, profitul va fi mai mic. Când au cumpărat un monument trebuia să se gândească de câți bani au nevoie ca să-l restaureze”, a declarat Kelemen Hunor. Sursa

iunie 2010

Arhitectul Adrian Crăciunescu demisionar din Comisia Zonală a Monumentelor Istorice 12 (București, Ilfov, Giurgiu) datorită face următoarele constatări pe blogul personal: ”Palatul Stirbey este un caz care de fapt ilustreaza foarte bine marile lacune atat ale administratiei cat si ale legislatiei in general. Ilustreaza si criza de autoritate sau interes (sub toate aspectele) a institutiilor statului dar si nebulozitatea societatii in definirea asteptarilor sale in raport cu patrimoniul, ceea ce duce in prea multe situatii la pozitii excesive si habotnice de o parte sau de alta a baricadei.

iulie 2010

Proprietarul Palatului Ştirbey, Ovidiu Popescu, a depus plângere împotriva ministrului Culturii, Kelemen Hunor, a predecesorului său în această funcţie, Teodor Paleologu, precum şi împotriva Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Absenţa unui răspuns din partea ministerului în termenul legal de 30 de zile, urmare a plângerii prealabile formulate de Ovidiu Popescu, l-a determinat pe proprietarul Palatului Ştirbey să cheme în instanţă ministerul şi în solidar miniştrii responsabili Hunor şi Paleologu, în conformitate cu legislaţia în vigoare. După mai mult de un an de tergiversări ilegale, timp în care Palatul Ştirbey a continuat să se degradeze, Ministerul Culturii neglijează să elibereze avizul pentru PUZ Complex multifuncţional, Calea Victoriei nr. 107, ceea ce a dus la cauzarea unui prejudiciu de peste 5,5 milioane de euro până în acest moment. Sursa

13 octombrie 2010

Opt ONG-uri au protestat în fața Ministerului Culturii, cerând ministrului Kelemen Hunor să nu avizeze blocul de circa 40 de metri din spatele palatului Știrbey de pe Calea Victoriei, până când proiectul nu va fi prezentat în dezbatere publică. “Cerem ministrului să întoarcă proiectul înapoi la Comisia Națională a Monumentelor Istorice și să se organizeze o dezbatere publică, astfel încât toată lumea să vadă ce și cum se va construi în spatele palatului. Noi nu am văzut acest proiect”, spune Nicușor Dan, președintele Asociației Salvați Bucureștiul. Sursa

29 octombrie 2010

Cu doar câteva zile înainte ca ministrul Culturii, Kelemen Hunor, să decidă soarta Platului Știrbey, fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, susține că Andreea Vass, consilier al premierului Emil Boc, a făcut lobby pentru Planul Urbanistic Zonal care propune construirea unui bloc de 40 de metri înălțime în spatele palatului. Proprietarul Ovidiu Popescu a declarat că Adreea Vass a venit la întâlnirea cu ministrul Paleologu pentru a soluționa o reclamație depusa de el la Secretariatul General al Guvernului. Andreea Vass a susținut același lucru.

Theodor Paleologu: „Să facem puțină istorie, să aducem aminte cum s-au întâmplat lucrurile. Domnul Theodor Stolojan, la o întâlnire a biroului permanent al PDL, mi-a cerut să stau de vorbă cu doamna Andreea Vass, ca are să-mi spună ceva foarte important. M-a sunat doamna Andreea Vass, mi-a spus că vrea să vină împreună cu dl. Ovidiu Popescu, să-și prezinte proiectul la minister. Au fost doamna Vass, actualul ei soț și dl Ovidiu Popescu, la prima întâlnire. Și a mai fost o a doua întâlnire, fără doamna Vass de data asta, dar ceilalți erau prezenți. La această întâlnire a participat și domnul arhitect care lucrează pentru domnul Popescu. Rolul meu a fost de a media această discuție și am dat foarte mult din timpul meu. Am stat ore întregi să fac consultanță gratuită pentru dl. Popescu. Consilierul meu pe probleme de patrimoniu i-a explicat cu lux de amănunte arhitectului, ce poate să facă și ce nu, ce regulamente trebuie să respecte. Or, proiectul la acea dată arunca în aer normele de urbanism. Apoi, după cum știți, în noiembrie 2009 Comisia Națională a Monumentelor Istorice a refuzat acest proiect, iar pe 21 decembrie 2009 eu am semnat avizul de respingere”.

Andreea Vass, consiliera premierului Boc, a fost prezentă și la ședința Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice din 29 septembrie 2009, când a fost discutat și avizat favorabil proiectul. În plus, conform Ordinii de zi a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, publicată pe site-ul Ministerului Culturii, propunerea de avizare s-a făcut în urma adresei 3798/KH/19.08.2010, primita de la Cabinetul Primului Ministru.

Paleologu a mai afirmat că o parte dintre membrii Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice nu au fost informați că proiectul va fi pe ordinea de zi, iar alții și-au schimbat în mod inexplicabil părerea. “Regret că nu sunt prezenți aici membrii din Comise care chiar și-au schimbat punctul de vedere în mod radical în ciuda faptului că proiectul nu s-a schimbat foarte mult. Aș vrea ca fiecare dintre ei să ne explice, cu cifrele pe masă, de ce și-au schimbat punctul de vedere. Altfel, fac să planeze niște bănuieli foarte serioase. Dacă proiectul nu se încadrează în normele urbanistice în vigoare, trebuie respins de către Ministru pentru că este vorba de responsabilitatea lui și de credibilitatea Comisei. I-am cerut d-lui Kelemen să facă public acest proiect, să afle de ce unii oameni nu au fost prezenți la ședința din 29 septembrie, de ce în emailul pe care l-au primit unii membrii, pe ordinea de zi, nu era menționat proiectul de la Palatul Știrbey. De ce secretarul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice nu a informat pe toată lumea că se va discuta acest proiect? Aștept decizia domnului Kelemen, să știu cum se va poziționa față de decizia Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice din 29 septembrie și nu vă ascund că propria mea susținere față de Guvernul actual depinde de această chestiune”, a mai declarat Paleologu.

Andrei Pippidi, unul dintre Membrii Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, a confirmat spusele lui Paleologu: „Primesc cu regularitate programul ședințelor noastre cu două zile înainte de ședință. Doar faptul că mă întorceam în seara acelei zile din străinătate m-a împiedicat să iau parte la o ședință al cărei conținut îmi fusese transmis. Absența mea nu avea nicio legătură cu prezența sau absența punctului care prezenta PUZ Știrbey, însă el lipsea! Întâmplător am păstrat pe computerul meu acest anunț”.

Csilla Hegedus, consilierul personal  al ministrului Kelemen Hunor, a declarat că membrii comisiei au fost informați corect despre prezența pe ordinea de zi a proiectului și că acesta ar putea fi retrimis încă o data la Comisia Națională a Monumentelor Istorice.  „Ministerul Culturii are rolul de arbitru și dl ministru va fi arbitru prin retrimiterea, probabil, încă o dată către Comisia Națională a Monumentelor Istorice a proiectului. Pe ordinea de zi a fost pus proiectul de la Palatul Știrbey. Dacă cineva nu citește emailul sau nu consultă ordinea de zi, este partea a doua. Și eu am primit mailul care a fost primit de toți și proiectul era trecut acolo. Sursa

30 noiembrie 2010

Kelemen Hunor nu a aprobat avizul favorabil dat de Comisia Națională a Monumentelor Istorice (CNMI) Planului Urbanistic Zonal pentru proiectul privind construcția de la Palatul Știrbey din Capitală, retrimițând proiectul respectiv spre reanalizarea Comisiei.

„Am trimis înapoi la Comisia Nationala, la Secțiunea de urbanism, acum câteva minute, pentru reanalizarea documentației în ceea ce privește PUZ. Momentan, cât îmi dau eu seama, nu este în concordanță cu PUZ-ul, deci sunt depășite câteva cote, mai ales cota de ocupare a suprafeței și cea de înălțime pare depășita un pic și vreau să-mi spună Comisia, Secțiunea de urbanism, dacă aceste depășiri sunt în limitele admisibile legale. Vreau să am această părere a Comisiei”, a declarat, vineri, pentru AGERPRES, ministrul Culturii. Sursa

iunie 2011

Viziunea proprietarului într-un material de PR: În ciuda faptului că, în ultimii cinci ani, proiectul a reuşit să obţină de trei ori avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, de două ori avizul Secţiunii de Urbanism din cadrul Ministerului Culturii, precum şi alte avize necesare de la Primăria Municipiului Bucureşti, proiectul a rămas blocat în pixul miniştrilor care s-au perindat la conducerea Ministerului Culturii.
De asemenea, proiectul a fost schimbat şi ajustat în permanenţă pentru a îndeplini cererile diverselor comisii, în prezent acesta satisfăcând majoritatea exigenţelor elitei arhitecţilor, care au subliniat, în cadrul unei întâlniri organizate de Ministerul Culturii, importanţa proiectului şi efectele sale benefice asupra Bucureştiului şi mai ales asupra Căii Victoriei. Modernizarea unuia dintre puţinele palate domneşti din Bucureşti – singurul în stil neoclasic, a cărui faţadă cu cariatide aminteşte de vremurile ei de glorie – va reuşi să scoată din conul de umbră însăşi Calea Victoriei, odinioară o „esplanadă a modei, a conversaţiei şi flirtului” – cum observa istoricul Adrian Majuru -, dar care astăzi nu mai invită să fie explorată, la pas, susţine Corina Vinţan, CEO Links Associates, compania care se ocupă de imaginea Palatului Ştirbey. Consultantul face apel la ministrul Kelemen să deblocheze acest proiect – aflat pe masa sa de şase luni -, pentru a se stopa degradarea clădirii şi pentru a se reda strălucirea de altădată a Căii Victoriei, un bulevard ce are potenţialul să rivalizeze cu marile bulevarde din lume. „Proiectul a fost avizat în repetate rânduri de comisiile de specialitate ale Primăriei Bucureşti şi ale Ministerului Culturii – doar de la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a primit de trei ori undă verde – şi, cu toate acestea, ministrul Kelemen Hunor refuză să semneze acest proiect care ar putea revitaliza Calea Victoriei”, spune Corina Vinţan. Sursa

2011

Proprietatea este preluată de fiul, Alexandru Popescu, după moarte acestuia care nu mai face nicio investiție, fiind blocat inițial de ancheta DNA și ulterior probabil de lipsa capitalului.

2012

Documentare foto a sobelor din palatul Știrbey, făcută de Cristian Gache și Oana Marinache în noiembrie 2012 pentru lucrarea „Reşedinţele Ştirbey din Bucureşti şi Buftea: arhitectura şi decoraţia interioară”, Editura ACS, Bucureşti, 2013. Galerie foto

mai 2013

În palat se organizează Romanian Design Week. Sursa Interviu cu organizatorii aici. Pentru organizarea acestui eveniment și a altora, se înființează ONG-ul Oblica. Detalii despre evenimentele organizate, misiune și activitate aici.

iulie 2013

Se deschide Terasa Eden în curtea din spatele palatului Știrbey. Sursa

17 iulie 2013

Ministerul Culturii , condus de ministrul Daniel Barbu, a dat aviz pentru restaurarea Palatului Știrbey.

24 octombrie 2013

Ministerul Culturii a dat unda verde proiectului imobiliar din spatele palatului unde ar urma să se construiască mai multe locuințe de lux și un mall. Avizul este semnat de secretarul de stat Radu Boroianu.

februarie 2014

Recap HotNews: Ministerul Culturii a dat undă verde proiectului imobiliar de la Palatul Știrbey. Acesta prevede construirea unui bloc de 34 de metri înălțime la doar câțiva metri în spatele palatului. Construcția nouă va fi dublă ca înălțime față de palat. În plus, în spatele cladirii de locuințe, proiectul prevede construirea unui mall cu cinci etaje plus patru nivele de parcare subterană, iar în spatele galeriilor comerciale, la strada Budișteanu, încă un bloc de locuințe mai mic. Palatul Știrbey va fi restaurat și funcționalizat, doar dacă proiectul propus în spatele monumentului se va realiza. Secretarul de stat care a dat undă verde proiectului, Radu Boroianu, a negat în primă fază că a dat avizul, iar apoi a declarat ca a primat „salvarea monumentului”.

HotNews.ro prezentase acest proiect în urmă cu câteva zile, iar reprezentanții Ministerului Culturii spuneau că informațiile prezentate „în presă” sunt distorsionate, deși în articol Hotnews a publicat avizul emis chiar de această instituție, iar textul reflecta descrierea din documentul oficial. Avizul a fost trimis chiar de Minister la solicitarea HotNews.ro.

După apariția articolului HotNews.ro, într-un articol publicat în ziarul Adevarul, secretarul de stat Radu Boroianu a declarat că Ministerul nu a dat aviz pentru proiectul imobiliar din spatele Palatului Stirbey.

Imediat după, într-un comunicat oficial al ministerului Culturii acesta a declarat că a dat avizul pentru salvarea monumentului de la prăbușire și că le-a impus investitorilor mai multe restricții, față de ce doreau să construiască inițial. „Am socotit că, până la urmă, importantă este salvarea monumentului și nu războiul dintre proprietar și autorități”, a declarat Radu Boroianu.

„Ministerul Culturii, prin reprezentanții săi, a propus proprietarilor mai multe modificări pentru planul inițial realizat de acesta. Astfel, s-a propus, printre altele: scăderea regimului de înălțime, chiar cu câțiva metri sub limita admisă în zonă, renunțarea la legătura directă între Palat și noul imobil, realizarea unui acoperiș retractabil la noul imobil, o nouă grădină, cu acoperiș înfrunzit, așa cum există la numeroase monumente istorice din Europa. Toate aceste solicitări au avut unica rațiune de protejare și punere în valoare a monumentului istoric Palatul Știrbey. Din păcate, până în 2013, datorită intervenției proprietarilor, monumentul suferise deja prejudicii ireparabile. A fost distrusă o parte din subsolul domeniului, o parte din pivnița, ceea ce pune în pericol real clădirea”, se arată în comunicatul Ministerului Culturii.

In plus, reprezentantii ministerului spun ca investitorii au dat institutia in judecata, pentru aprobarea proiectului, existand sanse foarte mari sa castige.  „Mostenitorii legali ai familiei Stirbey au vandut proprietatea catre Ovidiu Popescu, astazi decedat. Acesta a prezentat un proiect care prevedea daramarea anexelor si construirea unui imobil care era la regimul de inaltime al Caii Victoriei (peste 40 m inaltime), precum si o jonctiune intre Palat si acest nou imobil, pe care dorea sa il restituie bucurestenilor ca spatiu strict pentru expunerea colectiilor de arta. In anul 2013, proprietarii Palatului erau in proces cu Ministerului Culturii, in baza unor avize din perioada 2005-2006, acestia avand mari sanse sa obtina castig de cauza in justitie. In aceasta situatie, oficialii ministerului au decis initierea unui dialog cu proprietarii”, spune secretarul de stat Radu Boroianu.

In plus, reprezentantii Ministerului spun ca inainte de a aviza proiectul imobiliar din spatele palatului, i-au obligat pe proprietari sa consolideze si restaureze Palatul Stirbey in regim de urgenta.

” Avizul 131 / 17.07.2013, emis de Ministerul Culturii prevede:  Aviz favorabil, pentru expertiza tehnica, pentru interventia in prima urgenta, cu refacerea subsolului  pe amprenta nou propusa si protejarea peretilor impotriva infiltratiilor, pentru tema de proiectare, reconstituirea corpului fostelor anexe, cele istorice, cu conditia continuarii proiectului unitar cu propuneri de constructii noi pentru intreg terenul, corelate si prezentate spre analizare in faza urmatoare”, sustin reprezentantii institutiei. Interesant este insa ca lucrarile de consolidare sunt conditionate de proiectul imobiliar din spatele palatului.

Cu toate acestea, Radu Boroianu spune contrariul.

„Proprietarii aveau datoria sa se conformeze acestui aviz, fara a avea PUZ-ul. Dar noi nu putem interveni in nici un fel pentru a-I oblige pe proprietari sa puna in aplicare continutul acestui aviz. Noul Cod al Patrimoniului, care va intra foarte curand in dezbatere publica, prevede posibilitati de interventie mult mai direct. Acolo noi prevedem aceste interventii urgente ca peste tot in lume, prin care putem sa expropriem acest tip de proprietari, care isi bat joc de monumentul istoric. Pana atunci, insa, posibilitatea noastra de interventie este nula”, a declarat Radu Boroianu.

Potrivit Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice:
– paza, intreinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea si punerea in valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, dupa caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, in conformitate cu prevederile prezentei legi;
– statul garanteaza si asigura protejarea monumentelor istorice in condiiile stabilite prin prezenta lege.
– desfiinarea, distrugerea parțiala sau totala, profanarea, precum si degradarea monumentelor istorice sunt interzise, constituie infractiuni si se sanctioneaza conform legii

Terenul din spatele palatului Stirbey se afla in zona protejata Calea Victoriei, partea de la Calea Victoriei si zona protejata Temisana, terenul din spatele palatului. Conform regulamentului acestor zone:
In zona protejata Calea Victoriei, indicatorii urbanistici sunt: inaltime maxima 22 metri, procent de ocupare al terenului 80%, procent de utilizare al terenului 5.
In zona protejata Temisana, indicatorii urbanistici sunt: inaltime maxima 10 metri, procent de ocupare al terenului 65%, procent de utilizare al terenului 1,8.

Indicatorii urbanistici aprobati in prezent de Ministerul Culturii sunt:  inaltime maxima 34,5 metri, procent de ocupare al terenului 65%, procent de utilizare al terenului 4.

Avizul de la Ministerul Culturii este unul foarte important, din cauza lipsei acestuia, proiectul fiind blocat cativa ani. Intrucat este vorba despre un monument istoric – Ministerul Culturii era cea mai potrivita institutie care putea pune restrictii pentru protejarea zonei si a palatului Stirbey. Dupa obtinerea celorlalte avize cerute de lege (Mediu, Pompieri, ISC), proiectul poate fi supus aprobarii Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Daca va fi aprobat, proprietarii pot cere autorizatia de construire si se pot apuca de treaba.

Ce spun specialistii si societatea civila despre proiectul imobiliar de la Palatul Stirbey

Dan Marin, arhitect si membru in Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei: „Din documentele prezentate de HotNews, rezulta ca au fost eliberate doua avize, primul (nr. 13/M/17.07.2013) pentru conservarea si restaurarea Palatului Stirbey, al doilea (nr. 203/Z/24.10.2013) pentru o constructie noua situata in spatele palatului. Dupa cum arata cu claritate atat titlul proiectului la care face referire al doilea aviz – „Amplasare complex multifunctional locuinte de lux si galerii comerciale”, faza Plan Urbanistic Zonal  cat si plansa de reglementari anexata, avizul poate fi utilizat pentru aprobarea de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti a documentatiei de urbanism (Plan Urbanistic Zonal) necesara construirii complexului sus-mentionat”.

Nicusor Dan, presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul:„Radu Boroianu, care de cand este secretar de stat la Ministerul Culturii a avizat numai nenorociri, dezinformeaza din nou ca sa acopere o noua porcarie pe care o avizeaza. In primul rand, Ministerul a dat aviz pentru PUZ pentru cladirea de 34 de metri din spatele palatului, desi Boroianu spune intr-un articol publicat in ziarul Adevarul ca n-a dat. Am vazut toti avizul. Precizez ca Ministerul nu avea nicio obligatie fata de proprietar, putea sa-i raspunda, cum a mai raspuns, ca noua constructie agreseaza monumentul si Calea Victoriei si Ministerul nu avizeaza.

In al doilea rand, nu exista nicio conditionare intre avizarea mall-ului, care este optiunea Ministerului, si obligatia legala a proprietarului de a ingriji monumentul. Este o justificare penibila a autoritatii, pe care am mai auzit-o, ii aprobam blocul ca sa restaureze si monumentul. In al treilea rand, legea monumentelor de acum, fara Codul patrimoniului, prevede de acum sanctiuni pentru proprietariui care isi distrug monumentele, pana la expropriere. Evident ca din pretul de expropriere ii scazi proprietarului si pretul distrugerilor. Dar de 25 de ani nici Ministerul nici Primaria n-au expropriat pe nimeni pentru acest motiv. In al patrulea rand, Radu Boroianu care se plange ca nu exista Codul Patrimoniului, este chiar persoana care are responsabilitatea emiterii Codului. Primul termen la care s-a angajat a fost martie 2013″.

Roxana Wring, presedinta Asociatiei Pro.Do.Mo,  critica in primul rand lipsa de tranparenta a Ministerului Culturii:

„Asociatia Pro.Do.Mo este parte la procesul intentat de proprietarul Palatului Stirbey Ministerului Culturii. Proces care are ca obiect obligarea Ministrului Culturii sa dea aviz pozitiv proiectului multfiunctional Stirbey Plaza. Atit ministrii Theodor  Paleologu, cit si Kelemen Hunor, pe vremea cind erau Ministrii Culturii, au refuzat sa semneze avizul pentru PUZ Stirbey Plaza, considerind ca proiectul nu respecta legislatia de patrimoniu. Pro.Do.Mo a intervenit in proces, in sprijinul Ministerului Culturii. In 2012 Ministerul Culturii, de comun acord cu reclamantul, mostenitorii proprietarului Ovidiu Popescu, au comunicat Instantei ca se cauta o solutie amiabila. Desi in decursul anului 2013, Asociatia Pro. Do.Mo, ca parte in proces, a cerut in doua rinduri domnului Secretar de Stat Radu Boroianu informatii despre continutul  ‘intelegerii amiabile’,  Ministerul Culturii nu a raspuns.  In opinia noastra, Ministerul Culturii ar fi cistigat acest proces daca actiunea ar fi fost continuata in Instanta. Dupa cum vedem din avizele facute publice in presa, ‘intelegerea amiabila’ a insemnat acceptarea in totalitate a pretentiilor proprietarului de catre Ministerul Culturii.  Subliniem ca proprietarul  a refuzat in repetate rinduri sa protejeze monumentul istoric daca nu i se da aviz pentru PUZ Stirbey Plaza.  Consideram conditionarea restaurarii Palatului Stirbey de avizarea favorabila a PUZ ca fiind imorala si lipsita de baza legala”, a declarat Roxana Wring pentru Hotnews.ro.

In plus, aceasta spune ca Ministerul a conditionat restaurarea palatului, o obligatie legala a proprietarului, de construirea cladirilor din spatele monumentului istoric.

„In interviul publicat in ziarul Adevarul pe 7 februarie 2014, Dl. Radu Boroianu afirma ca ‘avizul care ar da unda verde proiectului de modernizare nu este….nici pe departe pentru inceperea proiectului, ci din contra, pentru stoparea lui. Aceasta afirmatie contravine realitatii. Si anume, MCPN a emis un aviz pentru consolidarea in regim de urgenta a palatului, afectat grav de demolarile intreprinse tot de proprietar. Acest aviz insa este conditionat de ‘continuarea proiectului unitar cu propunerile de constructii noi pentru intreg terenul, corelate si prezentate spre analizare in faza urmatoare: DALI’ (autorizatia de construire, n.r)’. Cu alte cuvinte, chiar daca prin minune, proprietarul ar dori sa restaureze palatul si gradina, MCPN nu i-ar permite daca nu ar construi si corpul masiv care  pune in umbra monumentul, cu tot cu cele 500 de locuri de parcare, mall comercial  si locuinte de lux. Legea protejarii monumentelor istorice obliga proprietarii de monumente istorice sa le protejeze, in niciun caz nu ii obliga sa  construiasca si proiecte imobiliare pe aceeasi parcela sau in zona de protectie a monumentului! Aceasta interpretare a legii este cel putin ciudata!  Avizul pentru restaurare cu conditia construirii unei noi cladiri a fost dat in iulie 2013, anticipind  avizul favorabil pentru PUZ Stirbey Plaza semnat de Ministrul Culturii, Daniel Barbu, in noiembrie 2013. Urmatorul pas ar fi obtinerea votului Consiliului General pentru PUZ si apoi a autorizatiei de construire. In concluzie, este de neinteles de ce dl. Boroianu neaga evidenta, si anume ca MCPN a dat unda verde pentru PUZ Stirbey Plaza„, explica Roxana Wring.

Asociatia Pro.Do.Mo se opune proiectului avizat de Ministerul Culturii in spatele palatului Stirbey.

„Ne opunem PUZ Stirbey Plaza pentru ca nu respecta valoarea de monument istoric, categoria A, a Palatului Stirbey si nici contextul istoric, zona protejata Calea Victoriei si ansamblul istoric General Constantin  Budisteanu. In loc sa avizeze proiectul in forma actuala, Ministerul Culturii ar fi trebuit sa solicite beneficiarului, mai intii, sa respecte legea monumentelor istorice prin lucrari de restaurare a Palatului Stirbey. Abia dupa restaurarea monumentului, investitorul sa revina cu un alt proiect de urbanism a carui volumetrie, aspect si materiale sa nu agreseze patrimoniul cultural, deosebit de valoros. Actualul proiect a fost inacceptabil in 2010 si este inacceptabil si in 2014. Suntem dezamagiti ca Ministerul Culturii a emis avizul favorabil pentru PUZ Stirbey Plaza”, spune Roxana Wring.

martie 2014

Roxana Wring: ”Pe vremea când era ministrul Culturii în guvernul Boc, Kelemen Hunor a refuzat să avizeze un proiect imobiliar care ar fi periclitat integritatea monumentului. La fel a făcut și predecesorul său, Theodor Paleologu, în ciuda lobbyului făcut de consiliera premierului Boc. Deoarece au refuzat să dea undă verde proiectului, Ministerul Culturii și Ministrii Theodor Paleologu și Kelemen Hunor au fost dați în judecată de proprietar. Pentru că ne temeam că procesul ar fi putut fi pierdut de statul român din cauza slabei reprezentări juridice, asociația Pro.Do.Mo, a intervenit în proces de partea Ministerului Culturii. Temerile ni s-au confirmat când, odată cu instalarea lui Daniel Barbu în fotoliul de ministru, Ministerul Culturii a suspendat procesul cu proprietarii Palatului Știrbey invocând “o eventuală soluționare pe cale amiabilă”. Soluția amiabilă s-a dovedit a fi capitularea Ministerului Culturii în fața pretenției investitorului de a i se permite construirea unui proiect gigantic care ‘înghite’ monumentul, în schimbul promisiunii de restaurare a părții din monumentul istoric neafectată de proiect. Opinia publică a aflat despre decizia Ministerului Culturii din articolul Catiușei Ivanov, apărut pe hotnews.ro în februarie 2014. Ministrul Daniel Barbu și secretarul de stat Radu Boroianu semnaseră avizele, prin care aprobau intervenția brutală asupra monumentului, în speranța că vor rămâne ‘confidențiale’. Cazul Știrbey ne arată că există voința politică pentru protejarea intereselor private, dar lipsește pentru apărarea interesului public. Asociația Pro.Do.Mo a notificat Ministerul Culturii cerându-i să facă public ‘motivul pentru care a cerut suspendarea cauzei’ în procesul aflat pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, având ca obiect ‘refuz soluționare cerere’ proiect multifuncțional Calea Victoriei 107-109. Sursa

aprilie 2015

Arhitectul şef al Capitalei a emis un aviz preliminar proiectului care, pe lângă zona de centru comercial, mai include spaţii de birouri şi locuinţe, în spatele clădirii monumentului istoric, pe terenul fostelor grădini. Totul pe o suprafaţă de 32.500 de mp. Arhitectul clădirii este Vlad Arsene, acelaşi arhitect care a proiectat şi Cathedral Plaza, clădire a cărei construcţie a fost considerată ilegală de instanţe. Pentru ca uriaşul proiect să se transforme în realitate, mai are nevoie doar de două avize, care, potrivit reprezentanţilor ONG-urilor nu sunt greu de obţinut având în vedere corupţia din instituţii. Odată obţinut avizul de mediu (practic o formalitate, susţin ONG-urile) şi eventual avizul Ministerului Dezvoltării, direcţia de urbanism din primăria condusă de Oprescu va decide data la care proiectul va intra pe ordinea de zi a Consiliului Local. Practic, soarta acestui proiect va depinde de cum vor vota consilierii locali ai Municipiului Bucureşti. Sursa

iulie-septembrie 2015

Circulă o petiție online împotriva proiectului imobiliar de la palatul Știrbey. Petiția este adresată Consiliului General al Municipiului București și este semnată de către 3288 de persoane. Sursa

august 2015

Asociaţia Salvaţi Bucureştiul şi CeRe – Centrul de Resurse pentru participare publică – au organizat vineri o întâlnire cu bucureştenii pentru a discuta despre viitorul Palatului Ştirbey în coasta căruia un investitor privat intenţionează să construiască spaţii de birouri şi locuinţe şi un mall gigantic, de două ori mai înalt decât Palatul. În încercarea de a opri acest proiect care va mai distruge nu doar o parte din istoria Capitalei dar şi o zonă de spaţiu verde, şi aşa prea puţin în acest oraş extrem de poluat, Salvaţi Bucureştiul şi CeRe i-au informat pe participanţii la întâlnirea de vineri despre stadiul proiectului, impactul pe care îl va avea asupra oraşului, ilegalităţile care îl marchează şi despre demersurile ce pot fi întreprinse.

„Proiectul este flagrant ilegal. În terminologia privind urbanismul există noţiunea de CUT, densitate construită, respectiv câţi metri pătraţi desfăşuraţi ai pe o suprafaţă dată iar acest teren este în două zone protejate, Calea Victoriei, cu un regim de construire mai permisiv în privinţa densităţii iar în spate, zona Temişana, cu un regim de construire foarte mic, iar practic, în zona din spate acest CUT este cam de două ori şi jumătate mai mare decât prevede PUZ-ul iar legea urbanismului spune explicit că CL are voie să deroge cu cel mult 20% nicidecum cu 150% , cum vor ei să deroge”, a explicat Nicuşor Dan, adăugând că şi din punct de vedere al înălţimii proiectul ridică probleme. Regulamentul de urbanism spune că o construcţie nouă nu poate să fie mai înaltă cu mai mult de 3 metri decât construcţia lângă care se aşează. Ori Palatul Ştirbey are 17 metri iar construcţia între 34 şi 40 de metri, funcţie de cum se schimbă proiectul cu care vin arhitecţii în primărie. Şi din punct de vedere al oportunităţii, proiectul este un dezastru, a mai explicat Nicuşor Dan reamintind că un mall înseamnă trafic direcţionat către străzi deja aglomerate şi că proiectul prevede doar 600 de locuri de parcare, faţă de 900 câte sunt necesare, ceea ce înseamnă, din nou, aglomeraţie.

„Istorie nu mai avem, nu mai putem nici respira!” a remarcat şi arhitecta Ruxandra Clit, a cărei locuinţă se află la câţiva paşi de Ştirbey, remarcând că, prin construirea mall-ului nu doar că va dispărea o părticică din istoria oraşului Bucureşti ci şi un spaţiu verde şi aşa deficitar în acest oraş sufocat de maşini şi betoane. „Ceea ce se întâmplă este foarte grav, în loc să tratăm situl ca întreg, ne raportăm la Palatul Ştirbey ca la un obiect de arhitectură izolat şi facem abstracţie că acolo a existat un ansamblu. Toată gradina, toată curtea au o semnificaţie în sine care dispar. Bucureştiul va fi mult mai sărac. Mai mult, toţi cei din Bucureşti vom fi văduviţi de un plămân verde”, a precizat arhitecta. Potrivit arhitectei, care a asistat cu durere la demolarea anexelor Palatului Ştirbey, există o mulţime de motive pentru care Ministerul Culturii şi primăria să revizuiască planul de urbanism zonal şi să ceară să fie respectate legea patrimoniului cât şi toate celelalte legi încălcate de acest proiect. Un aspect deloc de ignorat este faptul că adâncimea subsolurilor va fi uriaşă, de cel puţin 20 de metri, proiectul mall-ului presupunând un nivel de subsol plus 4 de parcare.

„Toţi cei ce locuim în jurul grădinii vom fi afectaţi”, a remarcat dna Clit, avertizând că inclusiv Palatul Ştirbey, monument istoric va fi în pericol dacă se va trece la săpături fără consolidare prealabilă a acestuia. O consolidare este însă puţin probabilă căci, potrivit Roxanei Wring, proprietarul a condiţionat această lucrare de obţinerea avizelor pentru ridicare mall-ului, lucru, de altfel ilegal, potrivit specialiştilor prezenţi la întrevederea de vineri. „În loc să demolăm ce s-a construit monstruos înainte de 89, noi demolăm ce a mai rămas bun!”, a concluzionat arhitecta.

Un semnal de alarmă asupra riscului efectuării de săpături pe şantier fără consolidarea clădirilor din zonă a tras şi o altă tânără care locuieşte în vecinătatea Palatului: „Când au demolat anexele, noaptea, am simţi cum clădirea în care stau vibrează mult, auzeam grinzile pârâind. Am făcut reclamaţii, că au tăiat pomi. M-au trimis la plimbare, de la un birou la altul. (…) Nu ştiu cum va rezista casa în care locuiesc eu şi blocurile de lângă mine, care sunt blocuri vechi şi cu valoare, când vor începe să sape pentru construcţie!”, şi-a exprimat îngrijorarea tânăra. Sursa

noiembrie 2015

Proiectul care prevede ridicarea unui complex multi-funcțional în spatele Palatului Știrbey, de pe Calea Victoriei, a ajuns în atenția Direcției Naționale Anticorupție. Procurorii au deschis o anchetă care vizează legalitatea declasării și demolării unor anexe ale palatului, dar și modul în care au fost emise avizele de construire de până acum. Sunt vizați mai mulți funcționari din cadrul Ministerului Culturii, dar și ai Primăriei Sectorului 1, inclusiv primarul de la acea vreme, Andrei Chiliman. Sursa

iunie 2016

Moștenitoarea Ileana Costinescu Kripp: ”Conacul de la Buftea nu mai este, dar este în inima tuturor din familie. Palatul Ştirbey de la Bucureṣti nu mai este […] al familiei, dar… mai este în viaṭă ṣi sper să fie cât de cât păstrat. Noi, ce-am putut face am încercat să facem, ṣi anume să refacem crama de la Drăgăṣani, fiind un obiect mic ṣi frumos ṣi în putinṭa noastră, să facem tot posibilul să-l salvăm. Am făcut-o ṣi am speranṭa că ṣi generaṭiile următoare, dacă nu sunt sabotate, se poate să facă mai departe acest lucru, fiindcă am ṣapte nepoṭi, aṣa că… cred că din punctul ăsta de vedere ar fi o problemă, dar sper foarte mult ca din punct de vedere istoric… istoria este trecutul. Viitorul nici „politică„ nu pot să-l numesc, ci speranṭă, fiindcă nu ṣtii ce o să vină, însă sper ca tradiṭia în general, tradiṭia ṭăranului sau tradiṭia omului legat de pământ, fiindcă în fond pământul este ceea ce avem cel mai valoros, să ṣtim să-l respectăm ṣi să continuăm partea asta a lucrului. Fiindcă totul se schimbă, se schimbă tradiṭiile dacă nu le păstrezi, se schimbă industriile fiindcă avansează cu timpul, dar pâmântul rămâne acelaṣi ṣi este în fond cea mai mare bogăṭie pe care o avem…”. Sursa

iulie 2018

Andrei Chiliman, fostul primar al Sectorului 1, vizat de un dosar de abuz în serviciu pentru autorizarea demolării unor anexe ale palatului Știrbey, este şi el pe lista celor care ar putea beneficia de pe urma schimbării abuzului în serviciu. În 2015, procurorii DNA îl acuzau de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată și complicitate la distrugere.
Procurorii susţineau că „suspectul Chiliman Andrei Ioan, în exercitarea funcției de autoritate publică de primar al Sectorului 1 al municipiului București, cu încălcarea atribuțiilor legale (dispoziții ale Legii administrației publice locale și Regulamentului de organizare și funcționare a Primăriei Sectorului 1), a dat ajutor unei persoane interesate să distrugă, în perioada 3 aprilie -19 decembrie 2008, prin folosirea de utilaje grele, construcțiile monument istoric, anexe ale Palatului Știrbey, situat în centrul municipiului București (Calea Victoriei). Concret, între construcțiile distruse se află pivnița Palatului Știrbey, împrejmuirile și remiza (aripa de nord), repertoriate ca monumente istorice, precum și toate vestigiile care se regăseau în subteran, pentru care nu s-a obținut niciun aviz sau autorizație de descărcare de sarcină arheologică. Acțiunea de demolare a pus în pericol bunul imobil Palat Știrbey (monument istoric) și vestigiile subterane care, astfel, au fost și ele distruse.” Nici în acest dosar procurorii nu au putut demonstra că fostul primar sau vreo rudă de-a lui a avut un beneficiu patromonial. Nu am găsit ce s-a întîmplat până la urmă cu acest dosar sau dacă a fost dată o sentință. Sursa

2018 – 2019

Firma israeliană Hagag, cumpără inițial fostul sediu Petrom din apropiere pentru 8 milioane de euro și începe renovarea clădirii pentru a-i da funcțiunea de birouri de clasă A. La începutul anului 2019 anunță și achiziția proprietății Știrbey de la Alexandru Popescu pentru suma de aproximativ 10 milioane de euro. Sursa

aprilie 2020

În timpul stării de urgență declanșată de pandemia de Coronavirus, Hagag, prin Victoria H Galleries SRL, anunță pe gardul palatului o nouă propunere de PUZ. ARCEN atrage prima dată atenția opiniei publice legate de reactivarea acestui proiect imobiliar. Se poate constata imediat că primăria nu respectă procedurile de dezbatere publică ale proiectului, prin faptul că nu afișează pe portalurile online ale primăriei documentația de obținere PUZ.

mai 2020

În urma multiplelor sesizări și solicitări din partea societății civile, PMB reia dezbaterea proiectului în perioada 22 mai – 12 iunie 2020, postând documentația pe portalul de urbanism al PMB.

Totuși, la mesaje trimise de bucureșteni, în legătură cu prima dezbatere, neanunțată, oferă răspunsuri contradictorii. Am trimis și eu sesizări la PMB, Guvern, Administrația Prezidențială, DNA. Aici găsiți textul sesizării mele. Mai jos răspunsurile:

Cea mai vizibilă campanie online a fost a celor de la ARCEN. Las mai jos postările de pe pagina lor unde vorbesc despre Palatul Știrbey.

Noiembrie 2023

Hagag Development Europe a început restaurarea Palatului Știrbei de pe Calea Victoriei din București. Sursă. Primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, a anunţat încă din 2022 că a semnat autorizaţia pentru restaurarea Palatului Ştirbei.

„Proprietarul privat al clădirii o va renova pe cheltuiala proprie, urmând să păstreze toate elementele arhitecturale, dar şi să reconstruiască corpul dispărut al fostei remize de trăsuri. Este pentru prima oară după 1989 când o clădire de patrimoniu care a fost demolată va fi reconstruită. Precizez că nu va fi permisă nicio altă construcţie modernă, care să afecteze din punct de vedere urbanistic palatul şi zona adiacentă”, a scris Nicuşor Dan, joi, pe Facebook.

Dacă am inclus informații inexacte sau mai aveți să-mi sugerați adăugiri, aștept mesajele voastre în comentarii. Vă rog distribuiți acest articol persoanelor interesate de soarta patrimoniului bucureștean.